Despre manipulare, resemnare şi credinţă

Napoleon a fost, poate, cel mai important manipulator cunoscut şi acceptat în istoria universală. Nu trebuie să fiţi în asentimentul meu, nu mi-am propus niciodată asta. Însă cuvintele coroborate cu fapte, oferă întotdeauna tărie şi credibilitate autorilor lor. În orice ''top'' de manipulare a ignoranţilor găsiţi formularea ''prostimea trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele ei adevărate''. Asta credea şi Napoleon I.

''Nicio societate nu poate exista fără inegalitatea şanselor şi inegalitatea şanselor nu poate exista fără religie. Atunci când un om moare de foame alături de altul care se îmbuibă de mâncare, el nu poate accepta diferenţa dacă nu există o autoritate care să-i spună ''Dumnezeu doreşte să fie aşa''. Religia dă statului un sprijin ferm şi durabil''.

Încoronarea lui Napoleon (2 decembrie 1804). Biserica este acolo şi îşi revendică drepturile sale asupra ''prostimii fanatice''. 

Un tablou din 1806 de Jacques Louis David

 Nu trebuie să va întrebaţi de ce anumite lucruri merg prost, merg aşa de la început. Schimbarea vine greu şi depinde în primul rând de oameni. În acest caz, asta pentru a scurta subiectul, este greşit ateismul? Personal îl recunoasc cu adevărat şi pot înşira peste o mie de nume cu greutate din cultura universală. Un astfel de nume este Sigmund Freud şi plec de la un moment neverosimil din viaţa sa, a unui copil de numai cinci ani. 

 Sigmund Freud, de Max Halberstadt (1914)

Freud îşi aminteşte că profunda convingere în inexistenţa lui Dumnezeu i-a venit din copilărie, când, într-o zi, singur şi speriat de dimensiunea acelei solitudini, copilul ce era s-a rugat la Părintele Atotputernic să-i dea o dovadă a prezenţei Sale. Fireşte, nu s-a întâmplat nimic. Din acel moment Dumnezeu a încetat să mai reprezinte pentru el o instanţă de referinţă.

Aşa cum scria Valentin Protopopescu, contestându-i lui Dumnezeu dreptul la fiinţă, copilul Freud îl ucidea de fapt în efigie, simbolic, pe propriul său părinte. Cine este Dumnezeu? Dumnezeu este doar o proiecţie a minţii noastre, spune autorul, un construct necesar celor mai slabi de înger, o cârjă psihică aptă să facă inteligibilă şi suportabilă duritatea vieţii de zi cu zi. Pe scurt, un reziduu al miilor de ani de ignoranţă ştiinţifică.

 Până la urmă lipsa existenței unei divinități este mult mai probabilă decât existența acesteia, de aceea cred că teiștii sunt cei care trebuie să aducă argumente raționale care să susțină existența lui Dumnezeu și nu invers.

Cum să schimbăm politica? Cum să scăpăm de potlogari? Soluţia este simplă. Ar trebui să începem mai întâi cu Biserica. Însă putem?

 Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.