Artele plastice şi muzica la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

  În ciuda tendinţelor burgheziei de a izola ştiinţa şi arta, mulţi dintre artişti au realizat opere apropiate de masele populare. Artiştii n-au putut fi izolaţi de mase, cum ar fi dorit clasa dominantă. Ei au înţeles că arta, în genere, nu e numai o cauză a artistului, ci este o cauză a întregii omeniri şi mai ales o cauză a celor care muncesc şi luptă pentru progresul societăţii.

 Mulţi artişti au dat un nou conţinut ideologic operei lor, zugrăvind şi apărând cauza poporului în lupta pentru libertate.

 În domeniul artelor plastice s-au manifestat diverse tendinţe. Astfel, în pictură, alături de realişti ca Millet (lucrarea ''Torcătoarea''), interpret fidel al vieţii ţărăneşti, s-a ridicat revoluţionarul Courbet, puternic, viguros şi realist (tabloul ''Pietrarii''). Aproape de popor, de realitatea din ţările lor, au pictat în Rusia: Repin (''Luntraşii de pe Volga'', ''Arestarea propagandistului''), în România: Aman, Grigorescu (pictura ''Atacul de la Smârdan'') şi Luchian. În sculptură a realizat opere de seamă Rodin (''Gânditorul de la Poarta Infernului'').

 În arhitectură, la sfârşitul secolului al XIX-lea, au predominat imitaţiile după operele arhitecturale clasice (Opera din Paris realizată de Charles Garnier). În cinstea expoziţiei universale din Paris, din 1889, s-a construit din bare de fier turnul Eiffel (înalt de 300 m), care a dorit să simbolizeze triumful metalului asupra pietrei de construcţie, triumful îndrăznelii asupra rutinei arhitectonice. La începutul secolului al XX-lea, întrebuinţarea betonului armat a indemnat şi a ajutat pe arhitecţi să se abată de la orice tradiţie arhitecturală şi să creeze stilul epocii. Mai ales în marile oraşe, New York, Chicago, Rio de Janeiro, Tokio, au fost construite clădiri imense, zgârie-nori, cu zeci de etaje, într-un stil de o simplitate extremă, folosind doar linia dreaptă şi formele geometrice.

 În muzică, compozitorii care s-au relevat în prima jumătate a secolului al XIX-lea au continuat să creeze şi în această etapă. Pe lângă aceştia, s-au remarcat Gounod, care a compus opera ''Faust'', iar Bizet, ''Carmen'', operă care a însemnat triumful în muzică al stilului exuberant şi patetic.

 În Rusia, Piotr Ilici Ceaikovski a realizat uverturi, simfonii, opere şi balete remarcabile (''1812'', ''Simfonia patetică'', ''Lacul lebedelor'' etc.). În Norvegia, Grieg a compus suite simfonice (''Peer Gynt'') şi cântece inspirate din viaţa şi muzica popoarelor nordice.

 În România muzica a înregistrat activitatea lui Ciprian Porumbescu, care pornind de la muzica noastră populară, a realizat primele compoziţii culte de valoare.