Francisco Pacheco

Tratatul despre arta picturii (El arte de la pintura), scris de Pacheco, a fost mult timp considerat documentul cel mai important din istoria teoriei artei spaniole. Prestigiul tratatului a sporit şi datorită legăturii lui Pacheco cu Velázquez, cel mai important pictor al epocii.

În secolul al XVII-lea, nu rivaliza decât cu “Dialogos de la pintura’’, al lui Carducho, ca sursă de cunoaştere a gândirii şi vieţii artistice contemporane. Aservirea faţă de Sevilla este evidentă nu numai în precumpănirea artiştilor sevillani care figurează în text, dar chiar şi în metoda redactării.

Datorită împrejurărilor în care a fost scrisă, lucrarea este atât o cronică a cercului academic sevillan, cât şi un tratat teoretic. Paginile sale oferă o retrospectivă a vieţii intelectuale ce a înflorit în cadrul grupului timp de peste 50 de ani.

Francisco Pacheco (1564 – 1644)

Tratatul său începe prin a discuta aspecte practice de factură administrativă. Spre exemplu, sculptorilor nu ar trebui să li se permită să picteze fără să dea un examen. Pacheco scria : ‘‘Pictura nu se face la întâmplare, ci prin selecţia şi măiestria artistului. Pentru a picta este nevoie de un exemplu sau de o idee interioară. Idee ce se află în imaginaţia şi înţelegerea pictorului şi este extrasă din exemplul exterior şi obiectiv pe care îl percepe cu proprii săi ochi...Exterioare sunt imaginea, semnul sau cuvântul ce apar în faţa ochilor. Interioară este imaginea creată de imaginaţie şi conceptul pe care îl formulează inteligenţa. Ambele îl ghidează pe artist când acesta începe să imite, cu creionul sau cu pensula, ceea ce se află în imaginaţia sa sau într-o imagine exterioară’’.

Din două motive cartea este atât o cronică cât şi un tratat. În primul rând, Pacheco a căutat în mod stăruitor părerile şi îndrumările prietenilor săi pe care le include în text. În al doilea rând, lucrarea ‘‘Arte’’ a înregistrat inevitabil o perioadă importantă din istoria cercului academic.

Într-o mare măsură, lucrarea amintită este, în mod deliberat, fructul unei colaborări. Pacheco a depăşit exemplele lui Mal Lara şi Herrara, amândoi folosindu-se de grupul academic pentru a-şi formula şi dezvolta concepţiile artistice. Ca şi precursorii săi academicieni, Pacheco şi-a invitat colegii să contribuie la elaborarea lucrării sale. În tratat, Pacheco se referă la prestigiul prietenilor săi şi deseori le citează pe larg părerile. În consecinţă, deşi lucrarea Arte este, fără îndoială, datoare vechii tradiţii a scrierilor având ca subiect artele şi cu toate că evidenţiază unele aspecte generale ale vieţii artistice din Spania secolului al XVII-lea, poate fi înţeleasă numai datorită referirilor la condiţiile artistice şi intelectuale predominante în Sevilla, în special în cadrul grupului academic.

Pacheco a început să lucreze la tratatul sau în jurul anilor 1600-1604, după propria relatare aflată într-o scrisoare de la sfârşitul lunii februarie a anului 1634, scrisoare publicată în ‘‘Dos cartas’’, dar ideea de a scrie această lucrare pare să fi apărut chiar mai devreme. Pacheco scria: ‘‘Acest album de portrete ar fi fost terminat dacă nu aş fi dorit să scriu cartea despre arta picturii, la care am lucrat mai mult de treizeci de ani’’.

În mod evident, lucrarea a fost compusă la intervale neregulate, deoarece în aceeaşi scrisoare el menţionează că în 1619 a publicat sub formă unui mic pamflet ceea ce acum reprezintă ultimul capitol (12) al volumului II. Nu există nicio posibilitate de a afla dacă la acea dată Pacheco ajunsese la sfârşitul volumului II, deşi, dat fiind spiritul sau metodic, este foarte posibil. În orice caz, chiar şi atunci când nu redacta tratatul, el a continuat să elaboreze materialul care mai târziu a fost inclus în text.

Un volum manuscris aflat la Biblioteca Naţională din Madrid (semnat 1713), întitulat ‘‘Tratados de erudicion de varios autores. Ano 1631’’, este o colecţie de documente aparţinând lui Pacheco adunate timp de 30 de ani. Cele 290 de pagini reprezintă diferite expuneri scrise între 1603-1629 de Pacheco, cea mai mare parte dintre ele ocupându-se de artă şi iconografie. În 1631, Pacheco a legat şi organizat cartea, identificând autorii şi pasajele. O mare parte din texte au fost publicate în ‘‘El arte de la pintura’’. Aici sunt expuse toate dizertaţiile privind faptul dacă Hristos a fost răstignit cu trei sau patru cuie ; de asemenea, ‘‘aprobările’’ Judecăţii de apoi de Pacheco. Pe lângă aceasta, volumul cuprinde manuscrisele altor lucrări ale lui Pacheco: apărarea Sfintei Teresa împotriva lui Quevedo, Apacible conversacion... acerca del misterio de la purissima Conception de Nuestra Senora şi atacul împotriva lui Martinez Montanes, A los profesores del arte de la pintura. 

După cum explica Pacheco în manuscris, lucrarea a fost terminată la 24 ianuarie 1638. A fost pregătită pentru tipar la începutul anului 1641, an în care a fost obţinută autorizaţia de a fi publicată, dar, în mod inexplicabil, acest lucru nu s-a realizat decât în anul 1649, la 5 ani după moartea să. Pacheco a lucrat aproximativ 40 de ani la această lucrare, cu intermitenţe în cazul primei părţi, fără întreruperi pe măsură ce înainta în vârsta, adăugând continuu material nou ce scotea în evidenţă alte sfere ale activităţii cercului academic.

Deoarece Pacheco era conştient de moştenirea intelectuală şi artistică primită, în tratat se referă la membrii mai vechi ai cercului academic şi la realizările lor, ceea ce sporeşte valoarea de document istoric a lucrării. Pacheco şi-a comemorat predecesorii într-o lucrare specială, ce reprezintă un alt document de bază al cercului academic. Libro de descripcion de verdaderos retratos y memorables varones (Cartea în care sunt descrise adevăratele portrete şi iluştrii bărbaţi) conţine schiţele portretelor unor poeţi spanioli, în special sevillani, savanţi, teologi şi pictori, însoţite de scurte biografii şi panegirice poetice. Mal Lara, Herrera, Francisco de Medina şi Pablo de Cespedes sunt printre primii membrii al academiei a căror viaţa este imortalizată. Din paginile sale şi din cele ale lucrării Arte, putem reconstitui viaţa predecesorilor lui Pacheco şi a contemporanilor săi, descoperind astfel realizările lor, precum şi influenţa pe care au avut-o asupra lui Pacheco, ca autor şi artist.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.