Cea mai obişnuită băutură pentru romani, ca şi pentru noi de altfel, era apa naturală. În primele epoci cei mai mulţi nu consumau alte băuturi decât apa, aceasta a rămas apoi, într-o epocă ulterioară, când intră treptat în consum vinul, dar era încă scump, o băutură caracteristică a celor săraci.
În epoca luxului şi dezmăţului de tot felul în alimentaţie, s-a ajuns ca apa să fie supusă la cele mai fantastice transformări. Despre Nero se spune că înainte de a o bea, o fierbea apoi o răcea în zăpadă. De asemenea, în vestita staţiune climaterică Tibur, unde se retrăgeau de arşiţa de la Roma puternicii vremii, se bea apa rezultată din zăpada topită. Romanii cunoşteau proprietăţile terapeutice ale multor ape minerale, dar acestea nu se aflau, ca astăzi, la îndemâna tuturor, ci se consumau numai la faţa locului. Vă imaginaţi că numai cei cu posibilităţi materiale îşi puteau permite să o consume.
În epoca luxului şi dezmăţului de tot felul în alimentaţie, s-a ajuns ca apa să fie supusă la cele mai fantastice transformări. Despre Nero se spune că înainte de a o bea, o fierbea apoi o răcea în zăpadă. De asemenea, în vestita staţiune climaterică Tibur, unde se retrăgeau de arşiţa de la Roma puternicii vremii, se bea apa rezultată din zăpada topită. Romanii cunoşteau proprietăţile terapeutice ale multor ape minerale, dar acestea nu se aflau, ca astăzi, la îndemâna tuturor, ci se consumau numai la faţa locului. Vă imaginaţi că numai cei cu posibilităţi materiale îşi puteau permite să o consume.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?