-->

luni, 6 februarie 2012

Divorţurile în Roma Antică

La început, şi în principiu, căsătoria încheiată prin confarreatio nu se putea desface. Mai târziu însă s-a inventat o formulă, numită diffarreatio, cu efecte tocmai opuse celei dintâi, prin care se desfăcea căsătoria.
În general însă divorţul a rămas multă vreme un fenomen cu totul excepţional. Cazurile rare în care el avea loc derivau din caracterul însuşi al căsătoriei din acel timp: căsătoria bazată pe principiul cum manu îi dădea soţului drepturi depline asupra soţiei, deci şi pe acela de a o repudia. În schimb repudierea soţului de către soţie era ceva de neconceput. Existau însă anumite limitări ale acestui drept al soţului, şi anume pentru ca o femeie să fie repudiată de către soţ, era necesar ca ea să fie învinuită de o faptă gravă, iar condamnarea ei pentru această faptă gravă era de competenţa unui consiliu format din membrii familiei acestuia. Legea celor XII table păstrează formula prin care, în urma condamnării acestui consiliu de familie, soţul îi lua femeii cheile casei şi apoi o alunga definitiv (claves ademit, exegit).
În orice caz, exemplele de divorţ, oricare ar fi fost motivele, cu sau fără judecata membrilor familiei, erau atât de rare, încât se cunoşteau toate cazurile concrete. Printre acestea figurează şi acela al lui Spurius Carvilius Ruga, din anul 235 î.e.n., care şi-a repudiat soţia pentru simplul motiv că nu avea copii.
Sub influenţa moravurilor greceşti, bărbaţii nu mai aveau nevoie de judecata nimănui şi nici de motive serioase pentru a-şi repudia soţia. Astfel, unul şi-a alungat-o pentru că ar fi ieşit pe stradă cu faţa descoperită, altul pentru că pe stradă ar fi stat de vorbă cu un bărbat străin sau pentru că ar fi asistat la spectacole fără acordul său.
Spre sfârşitul republicii divorţurile s-au înmulţit în aşa măsură, încât constituiau o adevărată primejdie pentru stabilitatea familiei. Acestea cu atât mai mult cu cât, prevalând căsătoriile bazate pe principiul sine manu, au început şi femeile să-şi repudieze bărbaţii.

Surse utilizate:
- J. Carcopino, La vie Quotidienne à Rome à l'Apogée de l'Empire, Paris, 1939;

- U. E. Paoli, Vita romana, Firenze, 1958.


Urmează: Divorţuri celebre în Roma Antică (9 februarie).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?