-->

joi, 9 februarie 2012

Divorţuri celebre în Roma Antică

Lucius Cornelius Sulla 


Dictatorul Sulla, la bătrâneţe, s-a căsătorit pentru a cincea oară, deci după patru divorţuri, cu tânăra Valeria, sora vitregă a oratorului Hortensius, divorţată de curând. Interesante sunt însă şi motivele care provocau divorţurile şi pentru care se încheiau apoi alte căsătorii.

Cnaeus Pompeius Magnus


Pompeius, de exemplu, a divorţat de prima soţie, pe care o luase în căsătorie pentru a-şi atrage favoarea praetorului de care depindea intrarea în posesie a averii sale imense, pentru că înrudirea cu ea îi primejduia cariera politică. Apoi, după alte două soţii succesive de care a rămas văduv prin deces, s-a căsătorit a patra oară, pentru a divorţa la întoarcerea din campaniile din Orient, sub cuvânt că, în lipsa lui, soţia n-ar fi avut o comportare tocmai corespunzătoare (Plutarh, Pompeius, cap.IV; X).

Iulius Cezar



Marcus Tullius Cicero


Cezar, a rămas văduv după moartea primei soţii, s-a căsătorit a doua oară, dar şi-a părăsit soţia pentru că planau asupra ei anumite bănuieli de infidelitate. Însuşi oratorul Cicero nu s-a lăsat mai prejos, părăsindu-şi soţia şi mama copiilor săi după 30 de ani de convieţuire, pentru a se căsători, la 57 de ani, cu o femeie tânără dar bogat. Este adevărat că nici Terenţia, prima lui soţie, nu s-a dat bătută, căci şi ea s-a mai căsătorit de două ori, mai întâi cu istoricul Salustius, apoi cu Messala Corvinius. 


Gaius Julius Caesar


În epoca lui Augustus divorţurile au luat asemenea proporţii, încât ameninţau temeliile statului. Soţul era obligat să-i restituie zestrea în întregime, având însă dreptul să-şi reţină din ea doar sumele necesare pentru întreţinerea copiilor lăsaţi în grija lui (propter liberos) sau ca răscumpărare pentru pagubele pricinuite de către soţie prin risipă sau purtare necorespunzătoare.
Această măsură a dus la distrugerea spiritului de familie, căci ce legături mai puteau exista între un bărbat care-şi mai ţinea soţia numai de teamă de a nu-i pierde zestea, pentru care, aşa cum am scris mai sus, o şi luase în căsătorie. Pe de altă parte, apărându-le zestrea, legea dădea femeilor repudiate speranţa şi perspectiva de a se recăsători repede, după cum le dădea, în acelaşi timp şi bărbaţilor, care totuşi divorţau, certitudinea că vor găsi în scurtă vreme o femeie şi mai bogată.


Lucius Annaeus Seneca


Filozoful Seneca oferă o caracteristică plastică acestor femei pentru care divorţurile în serie era una din principalele ocupaţii: “Nicio femeie nu mai putea să se ruşineze de desfacerea căsătoriei, de vreme ce cele mai sus-puse dintre ele se obişnuiseră să-şi numere anii nu după numele consulilor, ci după acela al foştilor lor bărbaţi. Ele divorţează pentru a căsători şi se căsătoresc pentru a divorţa”.

                  Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ca de obicei ai ce citi pe blogul dumneavoastra. Nu stiu cum faceti dar alegeti mereu cele mai tari subiecte. Inainte eram abonat pe lovedal iar acum sint abonat si aici. Doar ca aici subiectele sint mult mult mai credibile. Felicitari!

Anonim spunea...

:) multe mai afla omul de la dvs...

Liviu Dănilă spunea...

Sunt doar fapte, atâta tot.

Trimiteți un comentariu

Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?