Goldhagen, Holocaustul şi teoria antisemitismului radical

Una din cele mai teribile tragedii ale secolului nostru a fost Holocaustul organizat de către nazişti împotriva populaţiei evreieşti din Europa ocupată în anii celui de-al doilea război mondial.

În perioada studenţiei, în chiar primul an de studiu, am citit un material deosebit de interesant despre acest subiect şi pe care îl voi sintetiza în rândurile următoare. 

La începutul anului 1996 s-a publicat lucrarea Hitler’s Willing Execuţioners (Călăi voluntari ai lui Hitler). Autorul său este Daniel Goldhagen, la numai 37 de ani, profesor de ştiinţe politice şi sociologie la Universitatea Harvard din S.U.A. Lucrarea a trezit o vie dezbatere în presă şi în sânul comunităţii ştiinţifice din S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Germania şi mai ales Israel. Bazându-se pe numeroase documente inedite din arhivele germane şi americane, Goldhagen a realizat un amplu şi documentat rechizitoriu pe tema antisemitismului german. Conform unor specialişti această lucrare constituie semnul unei veritabile „revoluţii în istoriografie”.

Autorul încearcă să afle răspunsuri la întrebarea cum de s-au putut deda germanii la aceste crime abominabile. Încercând să afle dacă şi cum a fost a fost acceptat de către germani Holocaustul, Goldhagen lansează teza culpabilităţii colective a germanilor în război. Prin aceasta el explică ceea ce îi făcea pe germani să participe la masacrarea evreilor.

Analiza sociologică a unor comportamente individuale, a raporturilor călău-victime, îl determină pe autor să afirme că Holocaustul a fost “un proiect naţional german”, în care baza a constituit-o „industrializarea morţii”. Goldhagen studiază componenta socială şi comportamentul unor batalioane de poliţie implicate direct în masacrarea evreilor în Europa răsăriteană, a personalului unor lagăre de muncă din Polonia ocupată (în acest ultim caz, exterminarea evreilor a fost lentă, dar sigură) şi situaţia din lagărele de concentrare în primăvara anului 1945, când ordinul de evacuare a prizonierilor dat de Heinrich Himmler, şeful S.S.-ului, a determinat uriaşe hecatombe umane. Faptul că numeroşi poliţişti germani au acceptat în mod deschis şi de bună voie să ucidă şi să masacreze oameni nevinovaţi, este apreciat de Goldhagen drept o dovadă clară a unui antisemitism radical.

           LD