-->

miercuri, 16 noiembrie 2011

Goldhagen, Holocaustul şi teoria antisemitismului radical

Una din cele mai teribile tragedii ale secolului nostru a fost Holocaustul organizat de către nazişti împotriva populaţiei evreieşti din Europa ocupată în anii celui de-al doilea război mondial.
În perioada studenţiei, în chiar primul an de studiu, am citit un material deosebit de interesant despre acest subiect şi pe care îl voi sintetiza în rândurile următoare. 



La începutul anului 1996 s-a publicat lucrarea Hitler’s Willing Execuţioners (Călăi voluntari ai lui Hitler). Autorul său este Daniel Goldhagen, la numai 37 de ani, profesor de ştiinţe politice şi sociologie la Universitatea Harvard din S.U.A. Lucrarea a trezit o vie dezbatere în presă şi în sânul comunităţii ştiinţifice din S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Germania şi mai ales Israel. Bazându-se pe numeroase documente inedite din arhivele germane şi americane, Goldhagen a realizat un amplu şi documentat rechizitoriu pe tema antisemitismului german. Conform unor specialişti această lucrare constituie semnul unei veritabile „revoluţii în istoriografie”.


Autorul încearcă să afle răspunsuri la întrebarea cum de s-au putut deda germanii la aceste crime abominabile. Încercând să afle dacă şi cum a fost a fost acceptat de către germani Holocaustul, Goldhagen lansează teza culpabilităţii colective a germanilor în război. Prin aceasta el explică ceea ce îi făcea pe germani să participe la masacrarea evreilor.
Analiza sociologică a unor comportamente individuale, a raporturilor călău-victime, îl determină pe autor să afirme că Holocaustul a fost un proiect naţional german”, în care baza a constituit-o „industrializarea morţii”. Goldhagen studiază componenta socială şi comportamentul unor batalioane de poliţie implicate direct în masacrarea evreilor în Europa răsăriteană, a personalului unor lagăre de muncă din Polonia ocupată (în acest ultim caz, exterminarea evreilor a fost lentă, dar sigură) şi situaţia din lagărele de concentrare în primăvara anului 1945, când ordinul de evacuare a prizonierilor dat de Heinrich Himmler, şeful S.S.-ului, a determinat uriaşe hecatombe umane. Faptul că numeroşi poliţişti germani au acceptat în mod deschis şi de bună voie să ucidă şi să masacreze oameni nevinovaţi, este apreciat de Goldhagen drept o dovadă clară a unui antisemitism radical.

           LD Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 comentarii:

Cristian spunea...

Stimate domnule profesor,

Subiectul holocaustului e unul care pentru mine ramine unul deschis. Extrem de deschis, daca imi este permis sa spun asta. Desi nu avem voie sa ne exprimam opinii contrare, sa negam sau sa incercam sa minimalizam proportiile, eu personal nu ma pot abtine de la citeva remarci.

Am sa-ncep prin a vorbi despre "fabrica mortii" nazista, lagarul de la Auschwitz. Am mers sa vad cu ochii mei acel loc in 2009. Azi e un loc plin de turisti, pasnic, intr-un orasel (Oswiecim) care traieste bine de pe urma acestui punct de atractie turistic. Primul soc l-a reprezentat cifra oficiala inscrisa pe placuta: 1-1.5 milioane morti. Dar cum? In 1945 se vorbea, la Nurnberg, nici mai mult nici mai putin de 5.121.000 de morti. Mai mult, fostul comandant al lagarului, a declarat, la interogatoriu, ca dupa stiinta lui, au pierit circa 3.5 miloane de oameni. Asadar, iata primul lucru ciudat. In 60 de ani cifra s-a micsorat de 5 ori. E adevarat, nu conteaza, deja e statistica. Ma-ntreb insa ce s-ar intimpla daca peste alti 60 de ani s-ar mai micsora de 5 ori. Si de inca 5 ori dupa alti 60 de ani.

Dupa 60 de ani deci, stim ca cifra e de 5 ori mai mica. Mai stim ca sapunul facut din grasime umana e o minciuna. Mai stim ca multe lucruri spuse atunci sunt minciuni. Ceea ce ma-ntreb eu e urmatorul lucru: proportiile sunt cele care sunt, genocidul e cel care a fost. De ce a fost nevoie de minciuni in plus? Care-i scopul? Dupa 60 de ani nu am vazut o camera de gazare. Chipurile, nemtii au aruncat totul in aer. Si la Auschwitz am vazut niste ruine. Da. Dar unii spun ca pe peretii in ruine nu se gasesc urme de gaz, de Zyklon B. In schimb, camerele folosite pentru sterilizarea hainelor, peretii lor, sunt plini de asa ceva. Unde-i adevarul? Mai ales: care-i adevarul?

Cit despre holocaustul din Romania, nu cred ca poate afirma cineva cu capul pe umeri ca e mai mult decit o gluma. Proasta dar .. o gluma.

Liviu Dănilă spunea...

Intotdeauna, eventualele neconformitati vor fi tratate cu toata atentia, iar sugestiile si opiniile dumneavoastra sunt binevenite. Sunt multe inadvertente si istoria trebuie sa fie rescrisa. În ceea ce priveste existenta unui Holocaust în România, dincolo de programele pe care suntem nevoiti sa le implementam, cred ca nici nu trebuie sa mai discutam. Îti multumesc pentru comentariu!

Masaj erotic Targu Mures spunea...

Adevarul ramane istorie.

Trimiteți un comentariu

Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?