Declinul economic al Europei în perioada interbelică

Primul Război Mondial a rupt legăturile comerciale fireşti, dintre statele europene în raport cu perioada antebelică. Dintre cele ce se găseau în tabere opuse, în mod total; dintre cele ce s-au găsit aceleaşi tabere, în mod relativ, din cauza dificulţăţii transporturilor sau chiar a imposibilităţii lor. Furniturile de război venite din Franţa şi Anglia pentru România treceau prin mările nordice, spaţiul Rusiei Ţariste şi apoi în ţară. Multe garnituri de tren din Rusia pentru România n-au mai ajuns niciodată la destinaţie.

Aşa stând lucrurile statele industriale din Europa care îşi procurau înainte de război produsele alimentare şi unele materii prime din estul şi sud-estul continentului au fost silite să şi le procure din S.U.A., America Latină, Canada. Ca să poată răspunde cererilor, neobişnuit de mari din Europa, aceste ţări şi-au oprit considerabil producţia. Când războiul s-a terminat însă şi relaţiile comerciale au putut redeveni normale, statele europene n-au mai avut aceeaşi cerere pentru lumea de peste Ocean pentru că au început să-şi normalizeze şi ele economia. De aici s-a produs un grav dezechilibru al pieţei europene ca urmare a scăderilor dramatice de preţuri pentru toate produsele fie ele agricole fie industriale. Acestea au afectat curentul normal financiar prin falimentele din industrie şi agricultură.

Ceea ce a agravat şi mai mult situţia economiei europene în raport cu cele extraeuropene. S.U.A şi Japonia a fost şi faptul că după război Europa industrială nu a mai putut conta la fel de mult pe piaţa de desfacere a coloniilor. Germania şi-a pierdut coloniile şi odată cu acestea şi posibilitatea de a le alimenta cu produsele sale industriale. Şi pentru Anglia s-a restrâns, în bună măsură, piaţa în colonii. Nu pentru că şi-a pierdut din domeniile coloniale ci pentru că o parte din colonii şi diminioane încep să-şi înfiripe industria, mai ales cea uşoară şi pentru că Japonia deveni un foarte serios concurent în Asia. Tot mai multă lume din Europa conştientizează faptul că lumea extraeuropeană n-avea să accepte la infinit situaţia de inferioritate economică ce le-a fost impusă în secolele anterioare. Economistul şi statisticianul german A. Reithinger scria în 1937 că "inevitabilul s-a produs acum, şi, pe când ţările de peste mări se industrializează... vechiul sistem al schimbului de produse brute extra-europene cu produse manufacturate europene, este perimat". Un alt element care a influenţat evoluţia ulterioară a Europei în evoluţia de putere a fost rezolvarea "problemei reparaţiilor" la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920). Învinşilor, în special Germaniei i-au fost impuse sume drept plată pentru daunele provocate puterilor victorioase foarte mari, disproporţionate în raport cu puterea sa reală economică: aproximativ 83 miliarde mărci-aur. Acest lucru n-a afectat doar evoluţia economiei germane ci însăşi a continentului european. John Maynard Keyhes participant ca expert economic în delegaţia britanică la Conferinţa de Pace a sesizat acest aspect. Întrucât vocea sa n-a influenţat Conferinţa a dezvoltat ideea într-o lucrare aparentă în 1920: Consecinţele economice ale păcii în care explica de ce nu este posibilă refacerea economiei europene fără o refacere a economiei germane.

Declinul economic al Europei în raport cu lumea industrială europeană a fost promt sancţionat de S.U.A şi Japonia. În ceea ce priveşte S.U.A. au fost printre marile beneficiare. De acum înainte, foarte puţine domenii industriale vor scăpa concurenţei americane. Oamenii de afaceri americani au pus la punct un program de cucerire a pieţelor externe asociind industria, comerţul şi băncile. S.U.A şi-au dezvoltat flota comercială pentru a efectua transporturile pe care flota britanică nu le mai putea asigura. Ajunsă în doi ani pe locul doi în lume ea deveni un factor de expansiune comercială ameninţând serios rolul de "angrosist"pe care-l "juca" încă Marea Britanie. Curând New Yorkul va lua locul Londrei pe piaţa financiară a lumii.

Asimetria dintre dezvoltarea S.U.A şi restul lumii a produs în primii ani postbelici şi un dezechilibru în economia internaţională. Sistemul economic mondial n-a funcţionat optim, pentru că, spre deosebire de Marea Britanie care fusese centrul lui înainte de 1914, S.U.A nu aveau prea mare nevoie de restul lumii şi, în consecinţă, din nou spre deosebire de Anglia care a avut grijă de stabilitatea lirei sterline pentru că pe ea se baza sistemul mondial de plăţi, S.U.A nu s-au preocupat pentru ca dolarul să fie stabilizator mondial. A acţionat aşa din raţiuni practice. S.U.A nu aveau nevoie de restul lumii pentru că n-aveau capital şi forţă de muncă.

Cea de-a doua mare putere care va profita de declinul Europei în ecuaţia de putere a fost Japonia. Din client al continentului în perioada antebelică ea a devenit un serios concurent la pieţele pe care le aveau în lumea extraeuropeană trusturile şi companiile europene. Japonia graţie dezvoltării flotei sale, a dus o politică de expansiune comercială în sud-estul Asiei, în China, şi în zona Pacificului, în detrimentul europenilor. Exporturile sale au crescut de la 700 milioane de yeni în 1913 la peste două miliarde în 1918. Având o excedentară şi o creştere însemnată a rezervelor de aur. Japonia a devenit după primul război mondial o ţară creditoare care a plasat capitaluri pe piaţa europeană.

Aceste fenomene negative din istoria imediat postbelică a continentului european au fost sesizate în epocă de elitele politice, şi spirituale. Unii au perceput această avoluţie ca o alunecare a Europei, mai ales a părţii ei apusene, pe panta prăbuşirii, a crizei totale. Filozoful Oswald Spengler a încercat să arate în lucrarea "Declinul Occidentului" că întreaga Europă se afla în pragul fălimentului. Mihai Ralea, care şi-a făcut studiile în Franţa chiar în acei ani, arăta că Europa părea, cel puţin în partea sa occidentală, după diagnozele lui Spengler ori Keyserling, "în situaţia unui muribund ce are nevoie de transfuzie de sânge".

Hlihor Constantin, Istoria secolului XX, Editura: Comunicare.ro, București, 2002

Comandă această lucrare