O privire asupra sculpturii contemporane

În epocă se răspândise obiceiul ca artiştii să-şi prezinte lucrările în ghips la expoziţiile Academiei şi, după ce-şi găseau un posibil client, să le toarne în bronz sau să le transpună în marmură, singurele materiale considerate destul de nobile pentru justificarea unei comenzi. Alfred Gilbert era privit drept artistul cel mai important al vremii sale.

  Jules Dalou

Singurul sculptor a cărui influenţă putea fi comparată cu a lui era francezul Jules Dalou, refugiat la Londra după înfrângerea Comunei din Paris şi stabilit aici până în 1880. De altfel, ca şi în pictură, modelul sculpturii franceze era preluat, cu mai puţină originalitate decât o făceau pictorii, de majoritatea sculptorilor englezi.

  August Rodin

Absolvenţii şcolilor din Anglia plecau să-şi completeze studiile la Paris. După Carpeaux şi Bayre, în jurul lui 1893 e rândul lui August Rodin să primească elevi veniţi de la Londra. Exemplul rodian nu e preluat, totuşi, decât rareori.

Jacob Epstein

În 1902, un tânăr american, Jacob Epstein, părăsea New Yorkul ca să vadă sculpturile lui Rodin şi sculpturile greceşti de la Luvru. După ce şi-a început studiile la Ecole des Beaux-Arts, le-a continuat la Academia Jullian, unde se instaurase un spirit mai modern decât în celelalte şcoli de artă din Paris. Când va veni, în 1905, în Marea Britanie (al cărei cetăţean va deveni în 1907), Epstein era un artist cu o viziune clar conturată. Vreme de aproape un sfert de secol va reprezenta una dintre cele mai controversate figuri ale artei din această ţară. Vechea sculptură grecească şi egipteană, arta africană (descoperită atunci de generaţia lui Vlaminck, Derain şi Picasso), de la Luvru au făcut asupra lui o profundă impresie. A continuat să le studieze sistematic la British Museum. Epstein şi foarte tânărul său prieten Henry Gaudier (după 1911, îşi va adăuga şi numele Brezeska, fiind cunoscut apoi ca Henry Gaudier Brezeska) vor fi printre primii care vor prelua lecţia lui Constantin Brâncuşi.

Constantin Brâncuși

Epstein vizitase atelierul sculptorului nostru în 1912, Gaudier îl întâlnise în 1913 la Londra, unde Brâncuşi expusese cea de-a doua variantă a Muzei adormite la Allied Artists Salon. Opera lui Brâncuşi a avut un efect catalitic asupra sculptorilor din avangarda engleză. Ei au învăţat de la el valoarea simplificării formelor şi a unei tehnici: taille-directe. Brâncuş a dus această tehnică la desăvârşire.

După întâlnirea cu Brâncuşi, Epstein se va retrage într-un sat izolat din Sussex, unde va lucra până în 1916, timp în care, întreaga lui creaţie din aceşti patru ani e obsedată de tema fertilităţii, sculpturi în taille-directe mărturisind o sinteză a sculpturii africane şi a influenţelor brâncuşiene. Sensul figurativ este elementul central al operei lui Epstein, interpretat într-o ritmică larg orchestrată şi într-un sistem de linii intersectate cu o mare precizie geometrică. Sculptura lui Gaudier nu ajunge însă la maturitate, artistul moare în 1915 (pe frontul francez), la numai 24 de ani.

O generaţie nouă se implica acum în crearea unei arte în stare să răspundă unor întrebări grave cum erau cele ale unei lumi răscolite de teribila experienţă a războiului.

          LD