Filosofia Marchizului de Sade

Pentru marchizul de Sade (1740-1814), natura era nu numai nedemnă de încredere, ci chiar vrednică de dispreţ. În opinia lui, omenirea nu se putea călăuzi nici după legea divină, nici după cea naturală ca să-şi corecteze comportamentul. Prin urmare, de Sade socotea codurile şi legile morale simple instrumente prin care cei bogaţi şi puternici îi exploatau pe cei slabi şi săraci.

Reacţia cea mai potrivită faţă de o situaţie atât de nefericită, conchidea de Sade, era încălcarea tuturor principiilor sociale, fie ele drepturi de proprietate, comportament sexual sau alte aspecte comportamentale. Cumplitele nedreptăţi sociale justificau orice fel de infracţiune. Mai presus de orice, el recomanda atacarea prin abuzuri sexuale a ordinii instituite, fiindcă astfel se denigrau sistemul social şi natura, care zămislise şi apoi abandonase omenirea lipsită de speranţă. Ideile lui de Sade reflectau doar câteva din atributele gânditorilor iluminişti. Datorită vederilor şi comportamentului său, în cele din urmă cuvântul “sadism” a pătruns în multe limbi.

           
           LD