Regaliştii francezi abia avuseseră răgazul să-şi dea seama de vremurile de restrişte care se întrezăreau, când Edmund Burke (1729 - 1797) şi-a publicat protestul faţă de cauza rebelilor, prevestind teroarea care va urma.
În Reflecţii pe marginea Revoluţiei din Franţa (1790), acest gânditor şi lider politic englez le explica compatrioţilor săi absurditatea ideii de a distruge o veche ordine socială spre a o înlocui cu o invenţie contemporană. Burke afirma că orice încercare de a urma îndemnurile raţiunii umane în dauna tradiţiei va duce la o mare vărsare de sânge şi la despotism militar.
Adept al respectării tradiţiei, Burke susţinea că tot ce avea rădăcini în trecutul îndepărtat devenea parte a unei societăţi active. Îndepărtarea unui element al acestei structuri organice, chiar dacă era vorba de o instituţie sau o practică vizibil deficitară, ameninţa să ducă la dezastru. Progresul nu putea rezulta decât dintr-un proces lent şi prudent, asemănător maturizării unei plante. Ideile lui Burke au devenit baza unei ideologii extrem de influente care a ajuns la apogeu în secolul al XIX-lea: Conservatorismul.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?