Post-impresionismul

Paul Cezanne (1839 - 1906), Paul Gauguin (1848 - 1903), Vincent van Gogh (1853 - 1890) şi alţi post-impresionişti au încălcat flagrant regulile perspectivei şi ale culorii. Din punctul lor de vedere, tablourile realiste atât de îndrăgite de burghezie aveau prea puţin de-a face cu arta. 

 Vincent van Gogh

Post-impresioniştii considerau că lucrările lor trebuiau să fie o creaţie a sufletului neafectat de inhibiţiile induse de societatea industrială. Populaţiile tribale, îndeosebi insularii din sudul Pacificului, i-au fascinat pe Gauguin şi pe van gogh. Cei doi artişti credeau că astfel de societăţi “primitive” permiteau exprimarea liberă a impulsurilor creatoare şi că arta acestor societăţi naive putea constitui o sursă de inspiraţie pentru pictorii din lumea oraşelor industrializate. Autoportretul lui van Gogh şi tabloul său intitulat Floarea soarelui ilustrează efectele unei asemenea abordări în artă în planul trăirilor emoţionale şi al culorii.
 

            LD