Ozenologia sau “ştiinţa” imaginaţiei bogate

Problema „obiectelor zburătoare neidentificare” (OZN) a fost totdeauna pusă în legătură mai mult sau mai puţin cu ipoteza paleoastronautică, faţă de care are însă avantajul de necontestat că este de strictă actualitate. Cu alte cuvinte, dacă paleoastronautica studiază fenomene petrecute în urmă cu milenii şi care în consecinţă ţin de istorie (sau poate de protoistorie), ozenologia se ocupă de fenomene din zilele noastre (petrecute „sub ochii noştri”).  

Termenul „ozenologie” (de fapt ufologie, de la U.F.O – Unidentified Flying Object), este frecvent folosit în avalanşa de lucrări dedicate acestei teme, unele cu caracter ştiinţific, multe cu caracter pseudoştiinţific şi cele mai multe izvorâte dintr-o imaginaţie bolnăvicioasă sau întocmite în scopuri strict mercantile. Un autor francez de prestigiu (Charles-Noel Martin, în Les „soucoupes” doivent etre une affaire de savants, în Science et vie, Paris, 1974) foloseşte şi termenul „soucoupomanie” (de la soucoupe – farfurie), contatând că “... explorarea credulităţii publice a fost totdeauna la originea celor mai mari profituri, iar tema se preta admirabil. Câte best-sellers publicate începând cu 1950 în S.U.A. şi cu 1954 în Franţa: este destul ca pe copertă să apară cuvintele farfurii zburătoare pentru ca tirajele să fie direct proporţionale cu lipsa de seriozitate de care face dovadă autorul. Cel mai bine se vând lucrările în care totul expus de-a valma, de la prima pagină, de la roţile scânteietoare din Biblie până la venusienii frumoşi ca nişte zei...”.

Doar două ipoteze îmi par cât de cât demne de luat în seamă şi anume: o civilizaţie extraterestră care explorează Terra cu un sistem de nave teleghidate sau locuitori al Pământului din anul 4000/5000 călătorind în timp.
 

Până la urmă rămân doar nişte captivante povestiri de science - fiction.

          LD