Lisip (Lysipp) sau sculptorul lui Alexandru cel Mare

A trăit între 400/390 – 310 î.e.n., originar din oraşul Sikyon, discipol al lui Policlet, Lisip era cel mai vestit sculptor al Peloponesului în sec. IV î.e.n.  

                                                                          Socrate

Numărul operelor sale – peste 1500 – erau răspândite în marile cetăţi din Grecia (Argos, Olimpia, Corint, Teba, Delfi, Rhodos, Lindos, Tarent)  şi Macedonia. Evantaiul tematic al creaţiei sale este impresionant: zei, eroi legendari, suverani şi oameni politici, filosofi şi poeţi, învingători la jocurile olimpice, tineri, copii sau bătrâni, animale. Sculpturile sale sunt realizate în toate dimensiunile, de la miniaturi la creaţii monumentale. A fost singurul sculptor de care s-a lăsat redat, la curtea sa, Alexandru cel Mare. În ciuda prestigioasei sale opere, lucrările identificate cu certitudine a-i fi aparţinut sunt extrem de rare. Au supravieţuit în copii romane Apoxyomenos (atlet cu strigiliu), Heracle odihnindu-se (Heracle Farnese), portrete ale lui Alexandru cel Mare şi Socrate.

Cu Lisip, toreutica atinge una din culmile ei. Lisip rămâne cel mai îndrăzneţ şi inovator artist al sec. IV î.e.n. Creaţia sa depăşeşte clasicismul şi precede marea deschidere a elenismului. El este creatorul unui nou canon, urmărind obţinerea de efecte optice prin jocul dimensiunilor; corpul uman apare la Lisip mai alungit, mai suplu, iar capul mai mic. Grija lui pentru detaliu a rămas celebră. Pliniu cel Bătrân citează afirmaţia lui Lisip că oamenii trebuie redaţi, nu cum sunt (teza lui Policlet), ci aşa cum ne apar. Prin profundul ecou în epocă, prin deschiderea stilistică operată, Lisip rămâne unul dintre cei mai importanţi sculptori antici. 

       LD