Geniul lui Arhimede

A trăit în perioada 287 – 212 î.e.n., matematician, fizician grec şi unul dintre cei mai de seamă savanţi ai lumii antice.

                                       Arhimede Gânditorul opera pictorului  Fetti (1620)

Fiu al astronomului curţii din Siracuza, Fidias, prieten al suveranului Hieron II şi al urmaşului acestuia, Gelon, Arhimede se stabileşte în tinereţe, într-o primă perioadă, la Alexandria, în Egipt şi unde se împrieteneşte cu cei mai de seamă matematicieni ai epocii (Conon din Samos, Dositheos din Pelusion şi Eratostene). Revine în Sicilia unde se dedică matematicii, mecanicii şi, într-o mai redusă măsură, astronomiei. În timpul asediului Siracuzei de către armata romană în cel de-al doilea război punic, Arhimede inventează o serie de dispozitive tehnice şi aparate menite a distruge sau incendia navele romane. Moare ucis de un soldat roman în timp ce rezolva o problemă de geometrie (noli turbare circulos meos – nu-mi ridica cercurile, s-ar fi adresat iritat legionarului care îi intrase în casă).

Mormântul său, împodobit, conform dorinţei lui, cu o pictură reprezentând un cilindru circumscris unei sfere, a fost redescoperit de Cicero în anul 76 î.e.n. Cele mai importante contribuţii ale lui Arhimede aparţin matematicii teoretice (calcului integral, stabilirea valorii aproximative a lui π ş.a.). Din opera lui s-a păstrat un număr relativ egal de lucrări. Despre sferă şi cilindru (Peri sphairas kai kylindrou, 2 cărţi) se ocupă de stabilirea suprafeţei şi volumului sferei şi fragmentelor de sferă, Calculaţia cercului (Kyklou metresis) unde oferă o aproximaţie a lui π, studiul proprietăţii spiralelor şi descrierea invenţiei sale – şurubul fără sfârşit, cu o largă aplicabilitate practică – se regăsesc în Perihelikon (Despre şuruburi).

A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii, prin care a pus bazele acestei importante discipline (Peri ton ochoumenon – Despre corpurile plutitoare). Tetragonismos paraboles (Cvadratura parabolei) este lucrarea considerată a prefigura calcului integral. Cu Prammites sau Arenarius (calculatorului de nisip) încearcă să găsească un procedeu de exprimare a numerelor mari (calcului firelor de nisip din univers). Prin alte cercetări a determinat centrul de greutate al corpurilor, a stabilit legile pârghiilor şi a inventat scripetele compus (matematicianul Pappos citează celebrul său aforism Daţi-mi un punct de sprijin şi voi urni pământul din loc), etc. Manuscrisele greceşti, latine şi arabe ale lui Arhimede, editate în sec. XVI – XVII în Europa au dat un nou impuls cercetărilor ştiinţifice ale epocii.

          LD