Legenda calului de aur

În jurul vechii civilizaţii maya s-au ţesut nenumărate legende care atrag anual mii de aventurieri. Una din aceste legende este cea legată de calul de aur din Tayasal.

Cronicile  vremii arată că, în anul 1524, în drumul său prin regiunea Peten, Cortez a pătruns în localitatea Tayasal, unde l-a creştinat pe regele Kanek, care a recunoscut şi suveranitatea regelui Spaniei, Carol Quintul. La plecare, Cortez şi-a lăsat calul aici, care se pare că îmbătrânise şi nu mai putea face faţă dificultăţilor drumului. După plecarea spaniolilor, locuitorii din Tayasal au uitat de creştinare şi de regele Carol şi au început să adore calul, pentru ei o fiinţă fabuloasă, venită din alte lumi; conform vechiului lor ritual, îi aduceau bătrânului armăsar andaluz ofrande, mai ales copal (răşină balsamică) şi balche (suc de agavă fermentat). Bietul cal, care nu putea trăi cu tămâie rachiu, a murit de foame. Aici de încheie istoria şi începe legenda. Pentru că se temeau de furia zeului-cal, indienii din Tayasal au creat un cal de aur în mărime naturală, pe care l-au aşezat pe un postament în templul lor. La asediul Tayasalului de către spanioli (în 1697) câţiva preoţi maya au reuşit să scoată calul de aur din oraş, pe care l-au ascuns într-o peşteră din fundul unui lac, probabil chiar a lacului Peten.

Legenda calului de aur exercită şi azi un fel de fascinaţie, mai puţin asupra arheologilor, cât asupra căutătorilor de comori. Aşa se face că, din când în când, căutători ai calului de aur nu se sfiesc să înfrunte pădurile mlăştinoase ale selvei, jaguarii şi frigurile, şerpii veninoşi, lianele cu spini ascuţiţi şi roiurile de insecte. Multe dintre aceste expediţii au beneficiat de echipamente moderne (pompe aspiratoare, costume de scafandru, ş.a.), însă rezultatele au fost dezamăgitoare (tot ce au găsit, după ce au străpuns stratul de nămol depus de-a lungul veacurilor, au fost câteva fragmente de ceramică pe  care niciun muzeu din Mexic, Guatemala sau din altă parte a lumii nu le-a considerat importante).

Aceşti căutători de comori nu dezarmează prea uşor şi poate că într-o zi, unul dintre ei (mai tenace şi mai norocos...) va face marea descoperire. 

 

            LD