Şoselele mayaşilor erau mai bune decât autostrăzile de azi

Vechii mayaşi nu cunoşteau carul, roata şi nu aveau niciun animal de tracţiune. Străzile lor erau largi, iar porţile monumentale (în acest ultim caz, mulţi arheologi din sec. al XIX-lea au fost induşi în eroare şi credeau că prin acestea întrau carele trase de animale).

Străzile legau cartierele din vechile oraşe, iar şosele construite cu artă legau regiunile mărginaşe de centrele lor importante (Tikal, Uaxactun şi Oxquintoc). Reţeaua rutieră avea o lăţime de nouă metri, lega oraşul Coba de Yaxuna (nu departe de Chichen Itza), pe o lungime de aproximativ o sută de kilometri. Şoselele erau largi, supraînălţate, din piatră tasată, tăind cu precizie matematică pădurea mlăştinoasă. Mulţi specialişti au fost uimiţi de calitatea acestor şosele, netede de parcă circulau automobile şi care rivalizează cu cele mai bune autostrăzi construite în secolul XX. 

       LD