Imaginea lui Constantin cel Mare în arta romană

Portretele împăraţilor romani trebuie studiate nu numai dintr-o perspectivă estetică, ci – mai ales – pentru mesajul ideologic şi politic pe care ele îl transmit. Astfel, membrii Primei Tetrarhii au de obicei o înfăţişare severă, chiar înspăimântătoare. Dar chiar şi primele portrete ale lui Constantin, pe monedele bătute la Trier în 306 e.n., arată o îndepărtare de acel tipar, printr-o modelare mai blândă, mai naturală şi printr-o tendinţă clasicizantă.

Această tendinţă este mai pregnantă în medalioanele care îl reprezintă pe Constantin pe arcul său din Roma. Deşi aceste medalioane sunt luate de pe monumentele lui Traian şi Hadrian şi resculptate, ele pot fi considerate autentice. Medalioanele reprezintă un împărat tânăr şi frumos, cu păr destul de lung, cu obrazul ras, diferit de tradiţia anterioară. O bandă subţire de sculpturi în relief, în 6 panouri, începând cu faţada îngustă de la vest a arcului, celebrează evenimentele din 312 (plecarea armatei lui Constantin din Milano, asediul Veronei, victoria de la Podul Milvius, intrarea triumfală în Roma, cuvântarea adresată poporului şi împărţirea de gratificaţii). Este interesant că pe arc s-a găsit un loc şi pentru un portret al lui Claudiu Goticul, presupusul străbun al lui Constantin. Medalionul de argint bătut la Ticinum în 315, care îl înfăţişează pe Constantin cu monograma Hi-Ro pe coif. 

Începând cu 324 e.n., se observă pe monedele lui Constantin o nouă imagine a chipului său. Privirea lui este acum îndreptată în sus şi în depărtare; aceasta reflectă pretenţia lui nu la divinitate, ci la misiunea şi inspiraţia sa divină. De asemenea, din acest moment el renunţă să mai poarte coroana de lauri şi adoptă o diademă. Precedentul acestui gest nu trebuie căutat într-un context creştin, ci într-unul elenistic, la Alexandru cel Mare. Nu este o coincidenţă faptul că Eusebiu compară succesele lui Constantin cu cele ale lui Alexandru, comparaţia fiind, evident, în favoarea primului.

La Metropolitan Museum of Art din New York poate fi văzut un uriaş cap de marmură al lui Constantin, fără diademă, de trei ori mărimea naturală (datat între 325/326 e.n.).

Dar, fără îndoială, cea mai cunoscută asemănare cu Constantin o reprezintă uriaşul cap de marmură din il cortile din Palazzo dei Conservatori de pe colina Capitoliu din Roma. Cel care l-a văzut o dată nu-l va mai uita. Are o înălţime de 2,55 metri şi cântăreşte între 8 şi 9 tone. Statuia din care făcuse odată parte, ce-l reprezinta pe împărat aşezat, avea mai bine de 9 m înălţime, adică de 7-8 ori mărimea naturală. Datarea acestui cap a ridicat multe probleme. Există motive pentru a-l data în anii 312 – 315 e.n., când Constantin încheia lucrările la Basilica Nova. În plus, Eusebiu afirmă că împăratul a cerut imediat după intrarea lui în oraş să i se ridice o statuie în Roma.

Un alt portret remarcabil al lui Constantin cel Mare poate fi văzut la Muzeul Naţional din Belgrad. Este un cap din bronz în mărime naturală care provine de la Naissus (Nis), locul de naştere al împăratului (datat în anul 330 e.n.). Remarcăm din nou nasul acvilin, dar ochii ridicaţi în sus au o privire mai puţin îndepărtată. Constantin poartă o diademă împodobită cu pietre preţioase.

Alte două statui ale împăratului Contantin cel Mare, ambele datate în anul 320 e.n. şi în care apare în veşminte militare. Iniţial, statuile au făcut parte din ansamblul de pe colina Quirinale din Roma. Astăzi, una se află în nartexul Bazilicii San Giovanni in Laterano, iar cealaltă pe rampa Campidoglio-ului.

La moartea lui Constantin au fost bătute patru tipuri diferite de monede omagiale. Unul dintre ele este cu adevărat remarcabil. Este vorba de o monedă de mici dimensiuni de tipul nummus centenionalis, făcută dintr-un aliaj de cupru şi argint. A fost bătută la câteva monetării din Vest şi Est după ce fiii lui Constantin şi-au luat titlul de augustus.

         LD