ULFILA (WULFILA) şi rolul său în răspândirea creştinismului

A trăit între 310 – 383 e.n. şi a fost printre cei mai cunoscuţi goţi din istorie. Născut într-o familie creştină (tatăl - got, mama - grecoaică), vorbitor de limbă greacă şi latină, se afirmă mai întâi ca tălmaci al unei solii a goţilor la Constantinopol (335 – 337 e.n.). 

În timpul unei alte solii la Antiohia, este hirotonisit de Eusebios din Nicomedia episcop misionar al goţilor de la nord de Dunăre (341 e.n.). După şapte ani petrecuţi în aceste ţinuturi, este nevoit să se refugieze în Imperiu (348 e.n.), împreună cu comunitatea goţilor creştinaţi, ca urmare a persecuţiei goţilor păgâni în frunte cu Athanaric şi să se stabilească în Moesia, în apropierea oraşului Nicopolis ad Istrum. În 381 este invitat de împăratul Theodosius cel Mare la Constantinopol, unde moare pe neaşteptate în anul 383.

Cea mai mare realizare a sa o constituie traducerea din greacă în gotă (este creatorul alfabetului gotic) a Bibliei. Unele părţi ale acestei traduceri se păstrează (Evangheliile se găsesc în Codex argentus din Uppsala, fragmente din Vechiul şi Noul Testament în alte biblioteci) şi constituie cel mai vechi text literar în limba gotă şi principala sursă în studierea acesteia.

Cert este că prin Wulfila (Ulfila) creştinismul, sub forma sa ariană, pătrunde în rândul popoarelor germanice, din afara hotarelor Imperiului şi a celor stabilite apoi pe teritoriul roman, în rândul cărora va supravieţui până în sec. VI – VII e.n.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.