Felix “Norocosul” – Sulla Lucius Cornelius

A trăit între 138 – 78 î.e.n., a fost un important om politic şi general roman. Reprezentant al unei familii patriciene sărăcite, Sulla devine în 107 î.e.n. quaestor însoţindu-l pe Caius Marius în Africa în războiul iugurthin, unde în 105 î.e.n. îl capturează pe regele numid şi se îmbogăţeşte. Legat al lui Marius în Gallia (104), tribun militar (103), comandă în bătălia de la Vercellae (101) centrul armatei romane, revendicând pentru sine gloria victoriei asupra cimbrilor. Praetor (97), propraetor în Cilicia (96), Sulla se distinge din nou în timpul Războiului aliaţilor dobândind în anul 88 î.e.n. consulatul, graţie sprijinului acordat de aristocraţia senatorială, îndeosebi al familiei Metellilor, cu care se înrudise. 

Dictatura lui Sulla (82 î.e.n.)  

În anul 88 Senatul îi încredinţează conducerea armatelor romane din Răsărit în războiul împotriva lui Mithradates VI, regele Pontului, dar tribunul plebei P. Sulpicius Rufus îi retrage comanda încredinţându-i-o lui Caius Marius. Sulla refugiat la Nola în Campania, se îndreaptă furios împotriva Romei ocupând-o prin forţa armată. Pentru prima dată în istoria Republicii, Roma sau Cetatea Eternă este cucerită de un general roman. Marius şi partizanii săi, refugiaţi în Africa şi Spania, sunt decretaţi hostes publici. Sulla debarcă apoi în Grecia, raliată între timp cauzei lui Mithradates, cucereşte la 1 martie 86 Atena şi Pireul pe care le jefuieşte cumplit, înfrânge în bătăliile de la Cheroneea şi Orchomenus din Grecia centrală forţele regelui Pontului şi încheie cu acesta pacea de la Dardanos (85 î.e.n.) care restabilea dominaţia romană în Asia. Întrucât în anul 87 popularii în frunte cu Marius (moare în anul 86) şi Cinna ocupaseră Roma şi preluaseră puterea în Italia, Sulla debarcă în 83 î.e.n. cu armata sa la Brundisium şi, la capătul unui război civil de aproape doi ani, ocupă, sprijinit de optimaţi, în noiembrie 82 î.e.n., Roma. Represaliilor sălbatice declanşate de Sulla îi cad victimă peste 10.000 de persoane, printre care 40 de senatori şi 1600 cavaleri.
Sulla instituie o dictatură personală pe termen nelimitat. Reformele sale social-politice şi constituţionale vizează consolidarea puterii oligarhiei senatoriale şi lichidarea bazelor puterii popularilor. Prin Legea Corneliae numărul senatorilor sporeşte de la 300 la 600, atribuţiile Senatului sunt extinse, numărul magistraţilor este mărit (al quaestorilor la 20, al praetorilor la 8, al pontifilor şi augurilor la 15); tribunii plebei sunt excluşi din cursus honorum, autoritatea lor fiind sensibil diminuată. Sulla îşi bazează puterea pe forţa celor 10.000 de sclavi eliberaţi şi înrolaţi într-o gardă personală şi pe cei 120.000 de veterani stabiliţi în colonii militare în Campania şi Etruria. În anul 79 î.e.n., Sulla renunţă brusc la titlurile dobândite şi se retrage pe domeniul său din Campania unde redactează cele 22 de cărţi ale memoriilor sale (Comentarii), folosite mai târziu de Titus Livius, Appian şi Plutarh. Moare în anul 78 î.e.n., în vila sa de la Puteoli. Arogant, crud, dar comandant de armată capabil şi om politic abil, Sulla a inaugurat o linie care va fi urmată de către reprezentanţii primului, apoi ai celui de-al doilea triumvirat, şi se va încheia prin înlocuirea, sub Octavian Augustus, a sistemului republican prin cel monarhic. Biografia sa a fost inclusă de istoricul Plutarh în lucrarea Vieţi paralele.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.