Columna lui Traian şi sculptura sa monumentală

Columna a suscitat încă din Evul Mediu interesul şi admiraţia tuturor erudiţilor: Froehner, Reinacn, Pollen, Conrad Cichorius şi Eugen Petersen, o considera un adevărat document istoric. Au fost şi erudiţi care au contestat acest rol al Columnei, Karl Lehmann – Hartleben, este doar unul dintre ei. Lehmann – Hartleben a considerat că de vreme ce imaginile Coloanei nu puteau fi citite, ele nici nu jucau alt rol decât cel de podoabă arhitecturală.

Nimeni, niciodată, nu ar fi cheltuit atâta invenţiune şi energie pentru a executa cu trudă şi migală arabescuri din reprezentări de figuri umane dincolo de limita vizibilului. Dar nu acesta este subiectul pe care l-am ales, deşi mă interesează temele iconografice (sacrificii, clădiri, solii şi prizonieri, marşuri şi călătorii, lupte şi alocuţiuni), formele de decor şi compoziţia de ansamblu. Teoretic, Lehmann – Hartleben vede în plastica monumentală a Columnei acea operă de artă care marchează începutul artei romane târzii.

Columna lui Traian a avut, în timp, numeroase replici. Mai întâi cea a lui Antoninus Pius (distrusă, se păstrează doar baza la Vatican). Apoi cea a lui Marcus Aurelius, aflată intactă în Piaţa Colonna din Roma. În fine, coloanele similare, şi ele dispărute, ale lui Theodosius şi Arcadius de la Constantinopol. 

Din punct de vedere al postulatului exegezei istorice, Columna constituie naraţiunea fidelă a războaielor dacice. Alături de Trofeul de la Adamclisi, Columna este, cronologic, al doilea monument al genezei româneşti.

Cele mai interesante scene ale Columnei (din punctul meu de vedere) sunt: XXXIX, CLIV – CLV şi în special scenele CXLII – CXLV (surprind capturarea gărzii lui Decebal, urmărirea şi sinuciderea acestuia). Imensa friză spiralică a Columnei, cuprinde circa 2500 figuri, scene în care artistul (Apolodor) a trebuit să facă faţă noutăţii şi diversităţii subiectului. Respectul şi demnitatea cu care sunt înfăţişate scenele pe friza spiralică, arată admiraţia pe care grecii au dovedit-o în plastica elenistică pentru barbarii cu care s-au înfruntat cu arma în mână. Prin aceasta nu se înţelege utilizarea figurilor într-o tramă decorativă, ci efectul decorativ de ansamblu rezultat tocmai din punerea în lumină şi deplina atenţie plastică  acordată celor 2500 de personaje ale Columnei.

         LD