Căpetenie a isaurienilor (numele său adevărat era Tarasicodissa), a fost susţinut de împăratul Leon I pentru a contrabalansa influenţa partidei germanice în frunte cu generalul Ardabur Aspar. Cert este că domnia lui Zenon reprezintă apogeul influenţei isauriene în viaţa politică a Imperiului Roman de Răsărit.
Zenon (474 – 475; 476 - 491) a fost martor la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus (23 august 476 e.n.), la detronarea lui Romulus Augustulus, ultimul său împărat şi la îngroparea Romei de către Odoacru.
Imperiul Roman de Răsărit a continuat mult timp să considere unitatea Imperiului ca nealterată, iar stăpânitorii germanici ai Occidentului ca simpli guvernanţi ai Răsăritului.
LD
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?