Ce nu ştim despre Marea Piramidă

Trebuie să recunoaştem că – în ciuda faptului că acest monument este printre cele mai cunoscute ale ansamblului de la Giseh - avem destul de puţine date certe despre Marea Piramidă. Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. 
 

Nu ştim sub care faraon a fost construită piramida; Herodot o atribuie lui Keops, dar Diodor vorbeşte de Chembes sau Chemnisor, istoricul egiptean Manethon îl numeşte pe Sensaufi sau Sufis. Cât despre izvoarele arabe mai noi – nici unul dintre numele atribuite constructorilor celor trei piramide de la Giseh nu are vreo asemănare cu numele Kheops sau Kufu.

Admiţând (împreună cu Herodot şi cu tradiţia egipteană) că a fost construită sub domnia lui Keops, nu putem fixa o dată precisă a construcţiei. După cronologia lui Manethon, dinastia a IV-a, care începe cu Keops, trebuie situată fie între 2680 – 2565 î.e.n., fie între 2550 – 2450 î.e.n.; Quiring este de părere că datele domniei lui Keops se află între 3197 – 3135 î.e.n., iar P. Borchardt situează dinastiile IV – VI între 3400 – 2700 î.e.n. În concluzie, rezultă o aproximaţie de aproape un mileniu.

Nu cunoaştem scopul construcţiei; s-au emis, în ultimele două veacuri, zeci de ipoteze (templu închinat soarelui, un ansamblu menit a opri furtunile de nisip, depozit de grâne, mormânt, adăpost pentru tezaurul faraonului ş.a.), multe dintre ele, să le numim “comice”.

Un scop ar putea fi monumentalizarea cunoştinţelor vechilor egipteni în domeniile astronomiei, arhitecturii, geometriei şi geodeziei. Constructorii au aplicat aceste cunoştinţe în proiectare şi execuţie, într-un mod creator şi ingenios.

Nu ştim cum a fost construită; cele câteva indicaţii pe care ni le oferă Herodot sunt prea sumare pentru a ne face o imagine a organizării unui şantier atât de vast. Ce unelte s-au folosit ? Care au fost sistemele de transport şi ridicare ? Ce erau acele maşini de care vorbeşte istoricul Herodot ? Cum a fost posibil ca într-un timp atât de scurt 2.500.000 metri cubi de piatră cântărind 6.000.000 tone să fie tăiaţi, transportaţi, ridicaţi, ansamblaţi într-un monument riguros conceput, cu uneltele şi mijloacele de acum cinci milenii ?

Prezenţa sarcofagului gol din camera regelui rămâne o enigmă. Dacă piramida nu servea de mormânt, ce rost avea sarcofagul de marmură ? În ce scop s-au amenajat câte două canale de ventilaţie, plasate în camera regelui şi reginei ? Admiţând ipoteza unui monument menit să sintetizeze cunoştinţele, nici sarcofagul şi nici cele două încăperi atât de bine aerisite nu-şi găsesc o explicaţie logică.

Unde sunt blocurile de calcar alb cu hieroglife ? Herodot ne relateză că îmbrăcămintea piramidei, din piatră lustruită, era acoperită cu semne heroglifice, iar scriitorul arab Abd al-Latif (sec. XIII) spune textual că aceste semne „sunt în număr aşa de mare, încât dacă le-am copia pe hârtie, numai ceea ce se află scris pe suprafaţa acestor două piramide (Keops şi Kefren) ar umple şase mii de pagini”. Se admite, în general, că tablele cu hieroglife ale piramidei au folosit la reconstrucţia oraşului Cairo, afectat de un puternic cutremur la scurtă vreme după ce al-Latif trecuse pe acolo. Totuşi, faptul că dintr-un text de şase mii de pagini săpat în piatră – cel mai durabil dintre materialele primitoare ale scrierii – n-a mai supravieţuit nimic este cel puţin ciudat şi cu atât mai regretabil cu cât (după spusele aceluiaşi Herodot) textele respective furnizau informaţii cu privire la construirea piramidei.

Poate că printr-o cercetare atentă a fundaţiilor şi zidurilor unor fortificaţii, moschei, giamii şi vechi palate din Cairo, anumite probleme care-i frământă pe egiptologi şi-ar căpăta rezolvarea, iar “tainele” Marii Piramide nu ar mai îmbrăca pentru noi un aspect atât de impenetrabil. 

Egiptologia este o disciplină relativ recentă, cercetări (şi descoperiri) se fac în permanenţă şi vor mai continua vreme de decenii – mulţi specialişti sunt convinşi că Marea Piramidă n-a fost explorată decât în mică parte, că acest impunător monument, care-şi dezvăluie cu încetineală şi zgârcenie tainele, ne poate oferi încă unele surprize. Se cuvine, aşadar, să aşteptăm.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.