Am postat acest material, ca multe altele, din dragoste pentru istoria Imperiului Roman. De aceea, timp de trei zile, vă propun o călătorie imaginară în Roma Imperială, o călătorie sentimentală, tematică, una ruptă de realitatea societăţii în care trăim. Veţi descoperi o altă lume, dincolo de limitele sale, una mai bună sau mai rea, mai solitară sau mai solidară, dar interesantă pentru stilul fiecăruia de a privi lumea.
Banchetul roman
Banchetele începeau la orele patru după – amiază şi ţineau până tarziu în noapte, dacă nu chiar până a doua zi. Mesele erau împodobite cu flori şi aerul din încăpere pulverizat cu parfumuri. Servitorii în livrele bogate trebuiau să fie, ca număr, cel puţin de două ori mai mulţi decât invitaţii. Nu se serveau decât mancăruri rare şi exotice. În ce priveşte pescăria, spunea Juvenal, „se consuma doar peşte care costa mai mult decat pescarii înşişi”. Langusta roşie era la mare cinste; se plăteau chiar şaizeci de mii de lire pe bucată. Vedius Pollione a fost cel dintâi care a încercat să facă o crescătorie. Stridiile şi pieptul de sturz erau obligatorii. Apicius şi-a câştigat un loc în societatea romană numai inventând un fel nou de mâncare, acel pate de foie gras, îndopând gâştele cu smochine.
Astfel de banchete se transformau în orgii; amfitrionul oferea oaspeţilor obiecte de preţ, iar sclavii treceau pe la mese şi împărţeau vomitive, care să permită invitaţilor s-a ia de la început cu mâncatul. Râgaitul era permis. Ba chiar, considerat un semn de apreciere la adresa mesei excelente.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?