Ultimele zile ale Japoniei

Iminenta prăbuşire a Germaniei a determinat Consiliul Suprem de război să adopte, la 20 aprilie 1945, Principii generale privind măsurile în cazul capitulării Germaniei, în care se arăta că erau necesare acţiuni pentru a preîntâmpina dezorganizarea internă şi întreprinderea unor acţiuni pentru apropierea de Uniunea Sovietică pentru a dezbina marile puteri aliate şi pentru a dovedi Statelor Unite şi Angliei că Japonia era decisă să continuie războiul.

Cu toate că degringolada Germaniei naziste a constituit un şoc pentru japonezi, atât premierul Suzuki, cât şi ministrul de externe Togo, prin declaraţiile pe care le-au făcut, au încercat să convingă că evenimentele din Europa nu aveau să influenţeze “deplina lor hotărâre de a lupta până la sfârşit”.

În legătură cu actul capitulării necondiţionate a Germaniei, la 9 mai 1945, guvernul japonez a dat o declaraţie în care arăta că “Japonia regretă nespus de mult capitularea aliatei sale Germania”, însă răsturnarea de situaţie în Europa nu va avea nici cea mai mică influenţă asupra obiectivelor militare ale Imperiului japonez. Panica era însă deosebit de mare, liderii politici şi mitari reunindu-se la Tokyo în zilele de 9-10 şi 11 mai pentru a decide căile ce trebuiau urmate.

Una din chestiunile cel mai frecvent abordate a fost aceea a relaţiilor cu Uniunea Sovietică care, au arătat Togo şi Suzuki, trebuiau îmbunătăţite, convorbirile ce ar putea fi angajate cu sovieticii având şi scopul de a-i câştiga drept mediatori pentru încheierea păcii generale cu Aliaţii. Consiliul suprem de război a însărcinat Ministerul de Externe să întreprindă o serie de măsuri diplomatice pentru: împiedicarea intrării Uniunii Sovietice în război împotriva Japoniei, îmbunătăţirea relaţiilor între Japonia şi Uniunea Sovietică, încheierea păcii cu Anglia şi Statele Unite prin medierea Uniunii Sovietice.

Personajele cheie ale acestor planuri au fost: premierul Suzuki, Hirota (fostul ministru de externe), ambasadorul Hato Naotake şi prinţul Konoye.

La 6 august 1945 a fost lansată prima bombă atomică asupra oraşului Hiroshima, motivată de către americani prin faptul că guvernul japonez, nerăspunzând ultimatumului din 26 iulie, nu voia să capituleze.

La 8 august, V. M. Molotov a înmânat lui Sato declaraţia de război a guvernului sovietic adresată Japoniei. Această hotărâre era argumentată de refuzul Japoniei de a se conforma Proclamaţiei de la Potsdam. Starea de război intervenea în ziua de 9 august 1945. la 10 august şi guvernul Republicii Populare Mongole a adresat Japoniei o declaraţie de război.

La 15 august, vocea împăratului, imprimată pe bandă, a fost auzită în întreaga Japonie. Monarhul anunţa capitularea, deoarece situaţia militară nu s-a întors în avantajul Japoniei şi cerea tuturor conaţionalilor să “suporte insuportabilul”.

                        LD