Relaţiile germano-nipone în anul 1943

În cadrul Conferinţei de la Teheran, între alte chestiuni luate în discuţie s-a aflat şi aceea, pusă de Roosevelt, a intrării Uniunii Sovietice în război împotriva Japoniei. I. V. Stalin s-a declarat de acord ca după terminarea războiului împotriva Germaniei, la 2-3 luni, Uniunea Sovietică să se alăture Angliei şi Statelor Unite în războiul antijaponez.
Sunt lesne de înţeles demersurile, intervenţiile şi sugestiile date de guvernul german celui japonez, în cursul anului 1943, de a ataca Uniunea Sovietică în Siberia, pentru că, încerca să motiveze Ribbentrop ambasadorului japonez, Oshima, la 18 aprilie 1943, Rusia sovietică este atât de slabă “cum nu va mai fi niciodată”. 

Tot Ribbentrop argumenta cu pericolul pe care-l constituia pentru Japonia numărul mare de aerodromuri pe care sovieticii le construiau în Extremul Orient şi care ar fi putut fi folosite nu numai de către aviaţia sovietică, ci şi de către americani pentru a lovi arhipelagul nipon. Oshima a răspuns că existau planuri întocmite de 20 de ani pentru atacarea Uniunii Sovietice şi că, dacă ar exista convingerea că aplicarea lor ar avea succes, ele s-ar aplica. Or, japonezii nu aveau această convingere, iar situaţia înfruntărilor din Pacific nu le-ar fi dat nici răgazul şi nici posibilitatea să atace în nord. Mai mult, întrebat în legătură cu rostul reafirmării Pactului tripartit, după ieşirea Italiei din Axă, ambasadorul japonez la Moscova, Kato a declarat comisarului poporului pentru afaceri externe că “acordul nu are în vedere în niciun fel Uniunea Sovietică”, iar “războiul sovieto-german nu stânjeneşte aplicarea pactului de neutralitate şi Japonia respectă pactul”.

                     LD