Carol al VI-lea şi supravieţuirea Austriei în timpul Mariei Tereza

Edward Crankshaw, în cartea sa privind istoria Imperiului Austriac, a dat capitolului despre Maria Tereza titlul de “Crearea Austriei moderne”. Aceasta este o afirmaţie îndrăzneaţă dar, probabil, justificată. 

 Împăratul Karl VI (1685 - 1740) 

Carol al VI-lea se dovedise un conducător mediocru care se înconjurase de linguşitori şi care nu înţelegea nici limitele puterii sale, nici limitele financiare ale statului. Sub regimul său candid, Austria a pierdut războaie şi a ajuns falimentară. Nu s-au făcut niciun fel de încercări pentru întărirea instituţiilor guvernamentale iar adevărata putere a rămas în mâinile nobilimii, provinciilor şi Bisericii. Austria în timpul lui Carol al VI-lea se confrunta cu aceleaşi probleme ca şi Polonia. În faţa calităţilor şi agresivităţii lui Frederic al II-lea era posibil ca Austria să împărtăşească soarta Poloniei. 

Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat nu se datorează în întregime Mariei Tereza. La supravieţuirea Austriei ca stat, după 1740, a contribuit însuşi Frederic, care nu dorea s-o vadă zdrobită cu totul. Austria împiedicase Franţa, timp de secole, să controleze Sfântul Imperiu Roman şi prăbuşirea acesteia putea duce la resuscitarea ambiţiilor franceze. Frederic prefera să aibă de-a face, ca vecin, cu o Austrie slăbită şi nu cu o Franţă militaristă, şi a acţionat în timpul războiului pentru succesiune în Austria conform acestor ţeluri. De două ori a semnat tratate de pace cu Austria, renunţând la război în momente decisive, tocmai pentru a se asigura că Austria va putea pe viitor să înfrângă Franţa. 

Maria Tereza (1727), pictură de Andreas Möller

În pofida acestor evenimente, supravieţuirea Austriei s-a datorat în cea mai mare măsură Mariei Tereza. Agresiunea prusacă a obligat-o să rezolve unele din problemele statului. Spre deosebire de Iosif, ea nu viza un stat unitar centralizat şi autocratic, însă şi-a dat seama că anumite reforme sunt esenţiale pentru supravieţuirea Austriei. Faptul că nu a avut o concepţie clară a reprezentat atât tăria cât şi slăbiciunea ei. Lipsa de coordonare a reformelor şi puternica subiectivitate manifestată de împărăteasă au constituit slăbiciuni, mai ales că ea a continuat să-şi lege soarta de confesiunea catolică şi să persecute minorităţile religioase care constituiau un procentaj însemnat al populaţiei. 

Un conducător animat de o concepţie clară asupra puterii de stat ar fi căutat să reducă divizările interne. Maria Tereza a continuat obiceiul tatălui său de a face cheltuieli extravagante, construind palate şi ducând o viaţă de curte care a stârnit admiraţia însă a dus la faliment.


În anul 1727, Maria Tereza a fost surprinsă pentru eternitate de către pictorul Andreas Möller. Florile pe care le poartă în faldurile rochiei reprezintă fertilitatea și speranța de a avea copii. O dorinţă pe deplin satisfăcută (mamă a 16 copii, din care 11 fete și 5 băieți). 

          Marie Antoinette (la vârsta de 12 ani), pictură de Martin van Meytens

Maria Antoaneta (1769), pictură de Joseph Ducreux

Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg-Lothringen (1755 - 1793), a fost cea mai remarcată fiica a Mariei Tereza, cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, regină a Franței și a Navarei.