Bolile şi istoria

Foametea, molimele şi războaiele, deseori hrănindu-se unele din altele, au constituit o continuă provocare pentru omenire, de-a lungul vremii.

Molimele au zdruncinat din temelii antica Atenă şi Roma cezarilor. În perioada medievală, Moartea Neagră a devastat Europa, cântând marşul funebru feudalismului şi ducând la apariţia a nenumărate curente eretice în interiorul bisericii creştine. O maladie venerică l-a împiedicat pe teribilul Henric al VIII-lea al Angliei să aibă moştenitorul de stirpe bărbătească pe care atât şi l-a dorit, după cum aceeaşi boală ruşinoasă a provocat, cu siguranţă, nebunia ţarului Ivan cel Groaznic. În Mexic, variola a reprezentat cel mai puternic aliat al lui Hernan Cortez împotriva vitejilor azteci, în vreme ce regina Victoria, transmiţând hemofilia urmaşilor săi, a contribuit, involuntar, la prăbuşirea monarhiei ruse. Fiecare epocă a cunoscut progrese, mai mult sau mai puţin importante, în lupta contra bolilor fizice şi mentale, doar spre a fi confruntată, ulterior, cu alte provocări, şi mai grave, pe care nimeni nu le-ar fi putut prezice. Chiar şi contemporanii noştri, în ciuda progreselor remarcabile făcute de medicină şi farmacologie, sunt încă vulnerabili la o sumedenie de maladii. 

*Vezi opera lui Frederick F. Cartwright (Kings College Medical School din Londra)