Esenţa capitalismului european şi mondial

Presiunea socială izvodită de acumularea capitalurilor în mâini puţine nu putea fi însă anihilată prin ameninţarea cu pedepse, oricât de înfricoşătoare ar fi fost ele. Foamea de pământ punea în mişcare mulţimile şi nici o forţă din lume nu le-ar fi putut opri.

Peste Ocean se aflau însă pământuri roditoare, întinse, puţin populate, care aşteptau mâna omului. Pe de altă parte, Anglia avea capitaluri suficiente pentru a finanţa această întreprindere promiţătoare de mari beneficii pentru marile companii comericiale. 

Cele două procese ce însoţeau ascensiunea capitalismului: surplusul periculos de populaţie în metropolă şi lipsa crescândă de mână de lucru în coloniile din America de Nord, „se completau în mod firesc unul pe altul”. Herbert Aptheker, op.cit., p.12

Astfel, chiar de la începutul existenţei lor, coloniile erau menite să servească ca un fel de supapă de scurgere pentru reducerea tensiunii sociale din Anglia şi totodată să aducă mai profituri neguţătorilor şi aristocraţilor care finanţau şi organizau migrarea în Lumea Nouă.

Văzută dintr-un alt punct de vedere migraţia spre America era un rezultat al creşterii şi răspândirii populaţiei în Europa.

Imigranţii nevoiţi să-şi închirieze forţa de muncă în colonii erau împărţiţi în două categorii: voluntarii şi silniciţii.

Voluntarii au reprezentat 77% din totalul imigranţilor până în anul 1776. Ei erau ţărani, vagabonzi, haimanale, târgoveţi, slugi, oameni ajunşi în impas.  

Voluntarii se obligau printr-un contract (indenture) ca în schimbul costului călătoriei în America să slujească timp de 4 ani.

Când soseau cargos of labour, vase cu mâna de lucru, cu indentured servants (servitori angajaţi pe termen lung prin contract) se organizau adevărate licitaţii. Preţul varia după legea cererii şi a ofertei.

Condamnaţii (convicts) erau oameni judecaţi şi condamnaţi în Anglia pentru diferite delicte penale, crime şi furturi, a căror pedeapsă era comutată la deportare în colonii unde erau vânduţi ca servitori, mai ales în Virginia şi Maryland pe un temen de 7-14 ani.

După date incomplete numărul acestora s-a ridicat, până în 1775, la circa 50.000.

              LD