.png "English"){kind=small}
Alb şi de multe ori urât, dar întotdeauna bărbos, era şi legendarul Quetzalcuatl, pe care, spre marea lor nedumerire, cronicarii spanioli ai conchistei şi ai epocii imdiat următoare l-au întâlnit în mai multe locuri şi la epoci diferite.
Aşa s-a aflat că numele lui Quetzalcoatl ("șarpele înaripat") aparţine de fapt, ca titlu, marelui preot al toltecilor şi că în realitate, istoric vorbind, au fost mai mulţi Quetzalcuatli. Primul se numea Ce-acatl, Nactil era fiul zeului Cerului, al şarpelui nourilor era Mixcoatl.
Quetzalcuatl devenise în anul 997 sau, mai probabil, în anul 1010 e.n., regele Tollanului şi le crease oamenilor din Tula în cursul administraţiei lui o adevărată epocă de aur. Venise şi el dinspre răsărit. Se îmbrăca în haine lungi, dispunea de uriaşe comori adăpostite în somptuosul său palat, din care nu ieşea decât foarte rar.
Supuşii lui învaţă de la el, era de fapt şi al cincilea rege al toltecilor (997/1010-1013 e.n.), agricultura. Interzicând sacrificiile omeneşti şi uciderea rituală a animalelor, propagând vegetarianismul şi răspândit ideile pacifice ale unei înţelegeri reciproce între populaţiile indiene, omul considerat la început zeu îşi atrage înstrăinarea supuşilor, de care era cu totul deosebit prin ideile sale. Aceştia îl alungă. Alte legende spun că ar fi plecat spre Cholula şi că a locuit acolo timp de aproape 20 de ani înainte de a-şi da obştescul sfârşit, un sfârşit care, datorită altui şir de legende, devine demn de un adevărat zeu, căci tradiţia, îndepărtându-se de adevăr, susţine că Quetzalcuatl ar fi cerut să i se ridice un rug pe care s-a instalat singur şi a ars, dar inima lui, înălţată spre cer, s-a transformat în chip miraculos în luceafărul de dimineaţă: Ce-acatl.
Există şi varianta potrivit căreia Quetzalcuatl a plecat, reîmbarcându-se pe corabie, după ce, bineînţeles, a promis că va reveni.
Urmează: Viracocha
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?