Palatul de la Obârşia de Câmp

 Fac parte din categoria oamenilor iubitori de natură şi de lucruri vechi, chiar foarte vechi, iar trăirile sunt unice. Nu cred că are rost să scriu prea multe cuvinte despre semnificaţia vechiului, pentru simplul motiv că originalitatea este o valoare în stare pură. 
 Pasiunea mea pentru castele şi locuri pitoreşti mă determină să realizez un top cu cele mai frumoase realizări ale omului modern şi contemporan. Modernul şi contemporanul european, evident, nu şi cel românesc, poate datorită lipsei unei acurateţe cronologice.

 Topul cuprinde zece castele (palate) de o frumuseţe aparte şi reprezintă o viziune personală, deci subiectivă, asupra autenticului. 

Locul 10 în acest top este ocupat de un castel, mai bine spus un palat, construit la sfârşitul secolului al XIX-lea în România, chiar în judeţul Mehedinţi (comuna Obârşia de Câmp), de către boierul Gheorghe Pleşa, fiul unui parvenit, în anul 1892. 

 Monument istoric (codul LMI MH-II-m-A-10367)

În spatele gestului său se află o poveste de dragoste neîmpărtăşită, Gheorghe Pleşa locuia majoritatea timpului la Paris, poveste care conţine şi un sâmbure de adevăr. Se pare că aleasa acestuia, o pariziană la fel de bine situată financiar, a refuzat oferta pentru că palatul nu avea WC-uri interioare. Gheorghe Pleşa a murit la vârsta de 90 de ani fără să aibă niciun moştenitor. 

Piesele castelului au fost extrem de costisitoare, majoritatea comandate în atelierele de lux din Italia, decoraţiile interioare au fost executate de o adevărată pleiadă de artişti,  absolut toate erau unice, iar coloanele din marmură, scările din lemn sculptat, şemineul şi oglinzile veneţiene dădeau palatului un adevărat aer franţuzesc. Ceva asemănător găsindu-se astăzi doar pe Valea Loarei în Franţa (Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil). Practic întreaga zonă este înscrisă încă din anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO.

Palatul beneficia şi de o modernă centrală termică pe lemne, unică pe atunci în România, ce asigura căldura în camere  prin intermediul ţevilor şi caloriferelor masive care se mai pot vedea şi astăzi. Palatul era prevăzut şi cu balcoane de marmură pe toate cele patru laturi şi o impozantă fântâna arteziană situată în faţă. În interiorul palatului se afla şi o interesantă bibliotecă, cărţi extrem de rare şi valoroase, acestea au început să dispară după intrarea edificiului în slujba unei staţiuni de mecanizare şi tractoare, iar ulterior in slujba Primăriei. Palatul era "luminos şi strălucea încă de departe", aceasta era imaginea sa în 1892 câînd a fost finalizat.

Am vizitat castelul de mai multe ori, în special în perioada 2000-2006, am realizat şi numeroase imagini, însă de fiecare dată am fost dezamăgit de imobilismul locului.

Dincolo de degradarea sa constantă după 1948, în prezent este doar umbra trecutului său, se poate spune că palatul a fost compromis încă de la început. Refuzul tinerei pariziene de a se muta în palatul de la Obârşia de Câmp, a atras, evident, abandonarea sa. Viitorul său este incert.   

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.