Pentru filozoful şi matematicianul grec Pitagora, care a
trăit în sec. VI î.Hr., semnificaţia deosebită a lui şapte provenea din
însumarea lui patru cu trei, la fel ca la egipteni şi babilonieni. Triunghiul
şi pătratul le păreau matematicienilor Antichităţii configuraţii desăvârşite; şapte,
ca sumă a lui trei cu patru, era de aceea considerat o cifră sacră. La egipteni
şi babilonieni era suma celor două cifre al vieţii, tatăl, mama şi copilul,
adică trei oameni, sunt fundamentul vieţii, iar patru este cifra punctelor cardinale
şi a direcţiilor vântului, din care vine ploaia care susţine viaţa şi dă
rodnicie holdelor.
De altfel, în Antichitate există nenumărate exemple în
care oamenii au găsit semnificaţii speciale ale cifrei şapte: vechii greci
alegeau în fiecare an pe cei mai buni şapte tragedieni şi comedianţi ai lor, îi
cinsteau, ca şi romanii antici, pe cei şapte înţelepţi, iar Roma s-a clădit pe
cele şapte coline.
Potrivit dogmei creştine, există şapte păcate de moarte
şi şapte taine sau sacramente.
Pentru mahomedani, locul iluminării supreme este cel
de-al şaptelea cer. La 27 iunie creştinii sărbătoresc ziua celor Şapte
Adormiţi, cei şapte fraţi martiri zidiţi de vii din cauza credinţei lor, la
anul 251 d.Hr. Se spune că dacă plouă în ziua aceea, şapte săptămâni la rând va
fi vreme rea. Apoi mai este Constelaţia Pleiadelor, a celor şapte fiice ale lui
Atlas, deşi cu ochiul liber se pot număra până la unsprezece stele.
Şi în basme revine mereu misterioasa cifră şapte:
cavalerul Barbă Albastră a avut şapte neveste, Albă ca Zăpada a stat la cei
şapte pitici, dincolo de cei şapte munţi. Croitoraşul cel Viteaz a reuşit să
ucidă şapte muşte dintr-o lovitură. Iar şirul avestor exemple ar putea să
continue la nesfârşit, în întreaga lume.
Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.
Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Dacă ţi-a plăcut articolul poate vrei să laşi un comentariu?