Izvoarele Nilului

Din timpuri străvechi, izvoarele Nilului au reprezentau un foarte mare interes. Încă din Antichitate oamenii s-au întrebat despre originea acestui fluviu, care îşi iese din maluri tocmai la începutul toamnei, când toate celelalte ape au nivelul scăzut. La Khartoum se desparte în două braţe, Nilul Albastru şi Nilul Alb, numite aşa după culoarea mâlului lor.

Scoţianul James Bruce urmăreşte în 1770 cursul Nilului Albastru, până la izvoarele sale din podişul etiopian, confirmând astfel vechi rapoarte ale misionarilor portughezi. Din punct de vedere geografic, însă, izvoarele Nilului Alb sunt considerate origine a fluviului, acesta fiind mai lung decât celălalt braţ. Dar deosebirea nu s-a putut face decât după sute de ani. Sudd, o uriaşă regiune mlăştinoasă din Sudan, plină de ţânţari şi crocodili, a împiedicat călătoriile în amonte.

În anul 61 d.Hr., o trupă de legionari romani a răzbit până acolo, la ordinul împăratului Nero. Câţiva ani mai târziu, negustorul grec Diogene a pătruns dinspre coasta de răsărit a Africii (Tanzania de astăzi) şi a găsit, se pare, două lacuri mari şi un munte acoperit de zăpezi: aici s-ar găsi izvoarele Nilului. Geograful grec Ptolemeu din Alexandria, care citează prin anul 150 această relatare, numeşte masivul respectiv “Munţii Lunii”. Descrierea sa, în pofida unor neconcordanţe, este uimitor de fidelă.

Dar aceasta nu avea să se dovedească decât 1700 de ani mai târziu. În 1848, doi misionari germani au descoperit Muntele Kilimanjaro, aflând că, în realitate, existau două lacuri mari în vecinătate. Au scris un raport Societăţii Geografice din Londra, care l-a trimis fără întârziere, într-o expediţie în zona respectivă, pe specialistul în Orient, Richard Burton, însoţit de John Speke. După mai multe luni de peripeţii, o pare a animalelor de povară au murit, hamalii i-au părăsit şi s-au îmbolnăvit grav amândoi, însă au descoperit, în sfârşit, Lacul Tanganyka. Speke a plecat singur mai departe şi a întâlnit un alt lac, atât de mare, încât malul opus nu se zărea, numindu-l Victoria, după numele reginei Angliei, bănuind că de aici izvorăşte Nilul. A descoperit şi Kagera, principalul afluent. Acesta vine din Munţii Ruwenzori, astăzi în Burundi, fiind considerat izvorul propriu-zis al Nilului.

Doi ani mai târziu, englezul Samuel Baker împreună cu soţia sa, Florence, au călătorit în amontele fluviului sacru Gandokoro, din Sudan, unde au descoperit Lacul Albert şi au demonstrat categoric că Nilul provine din Lacul Victoria.

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.