Păcatele omului alb în Lumea Nouă

După ce au intrat cu picioarele murdare de noroi în Lumea Nouă, spaniolii au introdus un regim infernal, indienii muncind ca nişte sclavi şi pedepsiţi pentru cel mai mic semn de nesupunere.

Bolile aduse din Europa au provocat o altă serie de victime, pentru că indienii nu aveau anticorpii potriviţi. Numai în primul deceniu de ocupaţie, un milion de oameni şi-au pierdut viaţa în Haiti, iar indienii din Caraibe au fost nimiciţi, fiind înlocuiţi cu sclavi negri aduşi din Africa. S-au făcut auzite foarte puţine proteste, iar guvernarea spaniolă obişnuia să le respingă cu observaţia că “indienii nu sunt de fapt oameni în adevăratul sens al cuvântului”.

Conchistadorii, cuceritori lipsiţi de scrupule, s-au năpustit în lăcomia lor după aur fără milă asupra unor civilizaţii evoluate, aşa cum au fost Imperiul aztecilor din Mexic şi cel al incaşilor din Peru, distrugându-le.

Nici indienilor din America de Nord nu le-a mers mai bine, chiar dacă soarta lor avea să fie pecetluită cu câteva sute de ani mai târziu. De fapt europenii puseseră piciorul pe pământul nord-american cu mult înainte de Columb. Vikingii, conduşi de Leif Ericsson, au ajuns prin Islanda şi Groenlanda până în Newfoundland, şi s-au aşezat chiar acolo pentru scurtă vreme, înainte de a fi alungaţi de indieni.

 John Cabot

Mai târziu, cuceritorii spanioli au descoperit Florida, Mississippi, Arizona, Marele Canion şi California, căutând zadarnic legendarele “oraşe de aur”. Dintre caii lor, mulţi s-au sălbăticit, devenind strămoşii mustangilor indienilor.

Cam în perioada celei de-a treia călătorii a lui Columb a pornit şi din Anglia o expediţie spre vest, condusă de negustorul Giovanni Caboto din Genova, care în Anglia s-a numit John Cabot.

Acesta auzise de descoperirile vikingilor şi a bănuit că aceştia debarcaseră în nordul Asiei, prin urmare, nu era nevoie decât să cârmească de acolo spre sud, pentru a ajunge în China. Negustorii englezi au echipat mai multe expediţii pentru el, dar n-au întâlnit decât un pământ sărac şi împădurit, fără a bănui că descoperiseră exact America de Nord pentru englezi.

În anii următori, mai mulţi marinari englezi şi francezi au încercat să găsească o cale nordică, ocolind America, spre Asia, aşa-numitul pasaj de nord-vest, cercetând de aceea fiecare golf, fiecare gură de fluviu. Francezul Jacques Cartier a urcat de-a lungul fluviului St. Lawrence, explorând Canada spre beneficiul Franţei.

Urmaşii săi au cercetat Marile Lacuri şi întreaga vale Mississippi, unde au fondat provincia franceză Louisiana. 

 Henry Hudson

Henry Hudson a descoperit, în numele Angliei,  teritoriul populat de animale cu blană scumpă din jurul Golfului Hudson, iar în serviciul olandez, vărsarea fluviului Hudson. Olandezii au întemeiat acolo mai târziu colonia New Amsterdam, New York-ul din zilele noastre.

În 1792, scoţianul Alexander Mackenzie a traversat cel dintâi continentul nord-american până la Pacific, traseul său a străbătut Canada actuală. Iar o expediţie organizată de încă tinerele pe atunci State Unite, sub conducerea lui Meriwether Lewis şi William Clark, a navigat în anul 1804 urcând pe Missouri, a străbătut câmpiile acoperite de păşuni din Nebraska, a urcat Munţii Stâncoşi şi a ajuns, în sfârşit, la vărsarea fluviului Columbia în Pacific. Cum nu s-a arătat nicio navă, au fost nevoiţi în cele din urmă să se întoarcă pe acelaşi drum. În total au străbătut 13.000 km prin tărâmurile sălbatice ale Americii de Nord, o realizare care nu a fost posibilă decât graţie sprijinului unor triburi de indieni, ale căror teritorii le-au traversat. Indienii nu aveau cum să bănuiască că tocmai această expediţie a deschis calea vânătorilor celor ce întindeau capcane, negustorilor de blănuri şi coloniştilor, care în doar câteva decenii şi-au însuşit pământurile lor şi aproape i-au exterminat. 

Vizitaţi şi pagina blogului lui Liviu Dănilă de pe Facebook.