Simfonia Leningradului

În timpul blocadei Leningradului, compozitorul Dmitri Şostakovici a compus Simfonia a VII-a. Această lucrare de mare valoare artistică a fost numită şi “Simfonia Leningradului”.

Ea a devenit un simbol al rezistenţei oraşului în faţa presiunii exercitate de germani timp de aproape 900 de zile de cumplit asediu.

Prima audiţie a simfoniei lui Şostakovici a avut loc chiar la Leningrad şi a fost transmisă în întreaga Uniune Sovietică. Una dintre instrumentistele Orchestrei Radio din Leningrad relata: “În timpul repetiţiilor oamenii nu aveau energie, mai ales suflătorii. Primul trompetist, în loc să cânte, stătea aşa, pur şi simplu... Dirijorul Kareliech a oprit orchestra: De ce nu cânţi? “Nu mai am putere” “Nu mai ai putere? Dar ce crezi că noi avem? Concertul trebuie să continuie, trebuie să cânţi!” Un muzicant a întârziat la o repetiţie. “De ce ai întârziat”, a întrebat dirijorul. “A murit mama.” “Bine. Să nu se mai întâmple.” Se referea la întârziere, nu la moartea mamei... Când am terminat de cântat, în sală era o linişte mormântală. Apoi, brusc, a izbucnit o furtună de aplauze; o fetiţă a venit cu flori şi le-a oferit dirijorului. Gândiţi-vă! Flori proaspete, de grădină, în timpul blocadei...A fost un moment de o frumuseţe insuportabilă.”

             LD