Moştenirea precolumbienilor

Când spunem “ciocolată” sau “tomate”, nici nu bănuim că pronunţăm cuvintele aztece denaturate – ciocolatl şi tomatl.

Cuvintele “cacao” şi “ţigara” au fost preluate din limba maya. “Cauciuc”, în limba indienilor brazilieni, înseamnă “copacul care plânge”. Şi exemplele pot continua. Cunoaşterea acestor culturi agricole şi valorificarea lor au sporit cu mai bine de două ori resursele alimentare ale Lumii Vechi.

De la azteci sau de la alte triburi ale Americii, europenii au cunoscut cacaua, tutunul, pătlăgelele roşii (tomate), floarea-soarelui, diferite specii de boabe, cartoful, dovleacul, ananasul, vanilia, alunul. Indienilor le datorăm arborele de cauciuc şi plantele medicinale din care obţinem chinina, stricnina şi cocaina. În fine, aceleaşi triburi indiene ne-au transmis numeroase şi splendide plante decorative: daliile, begoniile, fucsiile, Opunthia şi diferite specii de orhidee. Multe denumiri ale acestor plante sunt luate din limbile indiene.

Agricultorii azteci mai cunoşteau şi chia, din boabele căreia se obţineau un ulei şi o băutură răcoritoare, iamsul – o plantă cu tubercule comestibile, bogate în amidon, camote – o plantă din familia convolvulaceelor, cu rădăcina comestibilă.

Din regiunile cu climă mai călduroasă şi umedă ei aduceau boabe de cacao, ananasul şi vanilia. Agava era folosită de azteci mai ales pentru sucul ei. Prin fermentare, aztecii preparau din sucul de agave o băutură tare – octli: era suficient să bei un singur pahar ca să te ameţeşti complet. Agava mai era folosită şi în alte scopuri: din fibrele ei se făcea o sfoară foarte rezistentă şi un soi de ţesătură grosolană din care se confecţionau saci şi veşminte. De altfel, o asemenea îmbrăcăminte o purtau numai săracii, cei mai bogaţi o preferau pe cea din bumbac.

Pe plantaţiile de cactus din soiul Nopal, aztecii cultivau coşenil – o mică insectă care producea un excelent colorant roşu închis pentru ţesături.