Germania la cumpăna secolelor

Împăratul Wilhelm al II-lea nu a fost capabil, în special pe plan extern, să continue opera bismarckiană. Principala preocupare a marelui cancelar fusese menţinerea stării de izolare a Franţei: împreună cu Austria şi Italia el organizase împotriva ei Tripla Alianţă (1882), dar, în acelaşi timp, printr-un tratat de reasigurare (1887), a ştiut să păstreze Rusia în sistemul său, în pofida intereselor divergente ruse şi austrice din Balcani.

Împăratul Wilhelm al II-lea , pictură de Max Koner

Era, fără îndoială, o politică dificilă, bazată pe pe un echilibru instabil, dar care lăsase Germaniei un loc predominant în Europa. Wilhelm al II-lea a compromis însă acest echilibru, permiţând încă din 1893 înfăptuirea alianţei franco-ruse, iar prin programul său de construcţii navale şi-a îndepărtat Anglia, care se împacă cu Franţa (1904) şi formează Tripla Alianţă. Eforturile împăratului de a rupe fie prin linguşeli, fie prin intimidări această reţea de alianţe au eşuat în totalitate. Izolată în Europa, Germania trebuia să se sprijine pe Austro-Ungaria, “strălucitul ei secund”, prin care se lasă antrenată în complicaţiile balcanice şi, în cele din urmă, în război. Rezultatul a fost stârnirea de temeri în Europa, cu atât mai mult cu cât împăratul, spre deosebire de Bismarck, care menţinuse caracterul european al diplomaţiei sale, vorbea de o politică mondială (Weltpolitik) a Germaniei, preamărea misiunea sa colonizatoare (deşi coloniile nu jucaseră decât un rol neînsemnat în economia germană), îşi manifesta dorinţa de expansiune în Africa, suscitând conflicte de o mare gravitate în Transvaal cu Anglia (1896) şi în Maroc cu Franţa (1905 şi 1911), determina China să cedeze golful Kiao-Tcheu (1898) şi încerca să facă din Orientul Apropiat un protectorat german (concesionarea de către Turcia a căii ferate din Bagdad).

Reacţiile europene stârnite de politica imperială au generat în Germania ideea de încercuire, pentru care adevărata responsabilă era considerată Anglia.

Articolul are ca fundament cartea "Istoria Germaniei" a lui Jacques Droz

              LD