Evreul Wladyslaw Szpilman şi îngerul său, nazistul Wilm Hosenfeld

Viaţa compozitorului polonez Wladyslaw Szpilman, dincolo de ororile războiului,  rămâne un subiect palpitant şi reprezintă una dintre cele mai şocante evocări ale Holocaustului.  

Wladyslaw Szpilman s-a născut la Sosnowiec în 1911. A studiat pianul la Varsovia şi Berlin (cu Arthur Schnabel) şi compoziţia (cu Franz Schreker). Revenit la Varşovia în 1933, şi-a câştigat notorietatea ca pianist şi compozitor de muzică clasică şi de jazz.

Din 1935 a devenit pianist la Radio Polonia. Intrarea naziştilor în Varşovia l-a silit să se mute împreună cu familia în ghetou, de unde a scăpat în chip aproape miraculos de deportare. Ascuns de prieteni în diverse case din Varşovia, Szpilman reuşeşte să scape atât de numeroasele razii ale Gestapoului, cât şi de bombardamentele armatei germane. În final, salvarea sa vine chiar de la un german, căpitanul Wilm Hosenfeld care-l ajută să supravieţuiască într-o clădire a Wehrmachtului. După eliberarea Varşoviei de catre Armata Roşie devine director al Secţiei Muzicale la Radio Polonia şi se dedică muzicii de cameră şi compoziţiei. În 1946 îi apare cartea Moartea unui oraş, care descrie aventura supravieţuirii sale. Traducerea în engleză apare abia în 1998, sub titlul "Pianistul" , şi stă la baza filmului omonim realizat de Roman Polanski şi distins cu premiul Palme d'or la Cannes şi cu trei premii Oscar. Detalii găsiţi aici.

La 23 septembrie 1939, un tânăr pianist evreu cânta live la radioul din Varşovia Nocturnă în do minor a lui Chopin. După şase ani, muzica reîncepe: aceeaşi Nocturnă, cântată la un pian dezacordat, reuşeşte să salveze viaţa unui om, care poartă cu sine povara memoriei celorlalţi. Publicate iniţial în Polonia, în 1945, apoi interzise de autoritaţile comuniste, memoriile pianistului evreu Wtadyslaw Szpilman, documente ale supravieţuirii sale miraculoase în ghetoul varşovian, rămân una dintre cele mai şocante evocări ale Holocaustului. Wladyslaw Szpilman, Pianistul, Editura Humanitas, 2006. Detalii aici.

  Interviu cu Wladyslaw Szpilman

"Pe când ne îndreptam spre tren, primele vagoane se umpluseră deja. Oamenii stăteau înghesuiţi în ele, strâns lipiţi unii de alţii. SS-iştii tot îi mai împingeau cu patul puştilor, deşi din interior se auzeau ţipete puternice şi vociferări că nu e destul aer. Din pricina mirosului de clor, aproape că nu se putea respira, nici la oarecare depărtare de vagoane. Ce se petrecuse oare acolo, de fuseseră nevoiţi să toarne atâta clor pe duşumele? Străbatusem cam jumătate din distanţa până la tren, când am auzit pe cineva strigând:
-Aici! Aici, Szpilman!
O mână mă înhăţă de guler şi mă împinse în spate, dincolo de cordonul de poliţie.
Cine îndrăznea să facă aşa ceva? Nu voiam să fiu separat de familie. Voiam să fiu cu ei!
Nu vedeam decât spinările poliţiştilor, care făcuseră un zid, strânşi aproape unii de alţii. M-am aruncat în ei, dar n-au cedat. Privind pe furiş peste capetele poliţiştilor, am văzut cum mama şi Regina, ajutate de Halina şi Henryk, s-au căţărat în vagoane, în vreme ce tata se uita după mine.
-Tată! am strigat eu.
Mă văzu şi înaintă câţiva paşi în direcţia mea, dar apoi ezită şi se opri. Era palid, şi buzele îi tremurau nervos. Încerca să zâmbească, neajutorat, dureros, ridică mâna şi schiţă un semn de rămas-bun, de parcă mă pregăteam să pornesc într-o nouă viaţă, iar el mă saluta deja dincolo de mormânt." Textul original îl găsiţi aici.

Cele mai cunoscute creaţii ale sale ca şi compozitor au fost: "Life of the Machines" (1932), "Waltzer in the Olden Style" (1937), "Swit, dzien i noc Palestyny" (1934), Wrzos (1937), Dr. Murek (1939) şi "Ouverture for Symphonic Orchestra" (1968).
De-a lungul timpului, Szpliman a interpretat alături de nume mari ale muzicii: Bronislav Ghimpel, Roman Totenberg, Ida Haendel şi Henryk Szeryng.

Despre salvatorul lui Szpilman, nazistul Wilm Hosenfeld, nu se cunoaşte aproape nimic.  După ce a fost luat prizonier de ruşi, după unele surse lacunare, a murit într-un lagăr de prizonieri rusesc, în anul 1952. Soarta sa a fost îmbrăţişată de sute de ofiţeri germani care şi-au găsit acolo sfârşitul. Unii au reuşit să scape (cazul ofiţerului Clemens Florell, evadat dintr-un lagăr din Siberia).

In anul 2009 căpitanul german Wilm Hosenfeld a fost premiat post-mortem chiar de către Yad Vashem (Memorialul Victimelor Holocaustului) cu distincţia “Righteous Among the Nations”. Festivitatea a avut loc în Germania, membrii în viaţă ai familiei sale fiind prezenţi. 

              LD