Falansterele lui Charles Fourier

Socialistul francez Charles Fourier (1772-1837) manifesta aceeaşi încredere în capacitatea omului de a-şi ajuta semenii, însă idealul lui de societate se deosebea substanţial de cel al lui Saint-Simon.

După Fourier, nu oraşele industriale ci micile comunităţi independente reprezentau mediul în care, în mod firesc, apărea tendinţa spre împărţirea responsabilităţilor şi bunurilor, ceea ce în ultimă instanţă aducea fericirea.

Modelul de societate recomandat de Fourier pentru realizarea unei existenţe fericite cuprindea mai multe comunităţi mici, numite falanstere, fiecare alcătuită din circa 400 de familii, care deţineau în comun instituţii esenţiale ca şcoala şi lăcaşurile de învăţământ.

Cetăţenii falansterului treceau periodic de la munci plăcute la altele mai puţin plăcute dar necesare, pentru a rămâne fericiţi şi a evita plictiseala. Din fericire pentru adulţi, muncile neplăcute pe care le efectuau ocazional nu trebuiau să includă strângerea gunoiului. Fourier presupunea că celor mici le plăcea atât de mult să se tăvălească în murdărie încât puteau fi sanitarii falansterului. 

            LD