Redefinirea materiei

În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, frontierele cunoaşterii în geologie şi chimie s-au extins cu o rapiditate fără precedent. Un ritm la fel de uluitor al descoperirilor se înregistrează în deceniul al nouălea în domeniul fizicii, punând aproape imediat sub semnul întrebării concepţia ştiinţifică despre materie, care predominase în tot cursul secolului.

Wilhelm Rontgen

Transformarea acestei laturi a ştiinţei a fost consecinţa următoarelor lucruri: descoperirea de către Wilhelm Rontgen a razelor X în 1895; cercetările ulterioare ale lui Henri Becquerel, Marie şi Pierre Curie, legate de natura emisiilor radioactive; demonstrarea de către Joseph J. Thompson, în 1897, a existenţei particulelor electrice (electroni) din structura atomului. 

Prin eforturi unite, aceşti fizicieni au demonstrat că electricitatea este o componentă a întregii materii. Această concluzie i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să considere atomii mai curând un fel de sisteme solare minuscule decât nişte corpuri solide impenetrabile.

    Marie şi Pierre Curie

Revizuirea noţiunii de structură a materiei la sfârşitul secolului al XIX-lea nu a zdruncinat convingerea cercetătorilor că atomii sunt indestructibili şi, în urma unor studii sistematice, pe deplin accesibili înţelegerii umane.

Ernest Rutherford

Descoperirea lui Ernest Rutherford, din 1911, potrivit căreia atomii conţin un miez sau nucleu, compus din particule electrice pozitive (pretoni), în jurul cărora se învârtesc electronii, părea să justifice încrederea în capacitatea ştiinţei de a ajunge curând la o cunoaştere completă a materiei. Totuşi, această viziune optimistă avea să fie de scurtă durată.

          LD