Strabon (64 î.e.n. – 23 e.n.)

Originar dintr-o familie ilustră din oraşul Amaseia din Pont, Strabon studiază la Nyssa şi Roma (unde aderă la stoicism), întreprinde apoi o serie de călătorii în Asia Mică, Grecia, Italia şi Egypt. 

Redactează Historika hypomnema’a (Comentarii istorice), în 47 de cărţi, elaborată între 27 – 7 î.e.n., o istorie universală a perioadei 146 – 27 î.e.n., care continuă opera lui Polybios, nu s-au păstrat decât 19 fragmente. În schimb Geographika (Geografia), publicată după anul 14 e.n. în 17 cărţi este unica operă geografică a antichităţii care ne-a parvenit aproape în întregime. Lucrarea se deschide cu o istorie a disciplinei (cărţile 1 şi 2) şi continuă cu descrierea Europei (3 - 10), Asiei (11 - 16) şi Africii (17). Printre autorii compilaţi, nu fără discernământ critic, se numără Eratosthenes, Hipparchos, Artemidoros din Efes, Polybios, Poseidonios ş.a. Adept, alături de Polybios, al orientării chorografice în geografie (care optează pentru prezentarea enciclopedică a ţinuturilor descrise), opusă celei matematice a lui Erathostenes – preocupată de problemele cartografiei şi ale măsurătorilor astronomice, Strabon include, pe lângă datele strict geografice, şi preţioase informaţii de ordin istoric, cultural, mitologic (este prezentată, între altele, prima descriere a Germaniei şi Britanniei). Opera sa, se bucură de o largă răspândire şi notorietate în antichitatea târzie şi în perioada bizantină, rămâne cel mai bogat izvor geografic al Antichităţii.

          LD