Flavius Iosephus (37 – 100 e.n.)

A fost cu siguranţă cel mai important istoric iudeu din sec. I e.n. şi avea toate calităţile unui mare conducător. Se afirmă cu prilejul răscoalei antiotomane a iudeilor din 66 – 70 e.n. 

Iosephus este capturat de Vespasian (anul 67) şi, eliberat, ulterior se stabileşte la Roma. Interesant este că Iosephus a prezis ascensiunea lui Vespasian pe tronul Romei, inclusiv a lui Titus, într-o perioadă când totul părea imposibil. Împăratul îi va fi ulterior recunoscător.

La Roma scrie, de pe poziţii filoromane, în limba greacă, Peri tu Iudaiku polemu (numită şi Bellum Iudaicum – Războiul iudaic în şapte cărţi, elaborate între 75 – 79 e.n.) şi Iudaike archaiologia (sau Antiquitates – Antichităţi iudaice), o sinteză în 20 de părţi a istoriei şi culturii poporului său, de la facerea lumii până în epoca lui Nero, redactată între 93 – 94 e.n.

       LD