Început de septembrie

După decembrie 1989 şi până în prezent, de-a lungul acestei nefericite perioade “capitaliste” şi pe care ne străduim încă să o  înţelegem, au apărut “modelele” la care ne raportăm.  Sunt nume şi prenume, liste întregi de “personalităţi” care nu se pot mândri cu nicio realizare. De ce? Deoarece impotenţa profesională şi instalarea pe funcţii fără contribuţie, sunt lipsite de semnificaţie. 

România are nevoie de oameni a căror reuşite să depăşească perioada lor existenţială, să se manifeste şi în viaţa noastră. Povestea lor să devină povestea noastră.

Odată cu trecerea timpului, realizez că unele lucruri sunt din ce în ce mai greu de explicat şi mai ales, de combătut. Caracterul unui om stă în destinul lui. Un profesor bun are foarte puţină istorie externă să înveţe. Viaţa lui se derulează prin intermediul altor vieţi. Aceşti oameni sunt piloni în structura aprofundată a învăţământului nostru. Sunt mult mai esenţiali decât pietrele sau grinzile ei. Şi vor continua să fie o adevărată forţă şi una revelatoare în vieţile noastre.

Pentru cei mai mulţi dintre ei, cursul vieţii poate fi pus pe hârtie cu mult înainte de a muri.

         LD