Cato cel Bătrân (Cato Marcus Porcius Censorius)

A trăit între 231 – 149 î.e.n., mare om politic, istoric şi scriitor latin. Fiu al unui cavaler din Tusculum, homo novus sosit de timpuriu la Roma unde, graţie personalităţii sale energice şi inteligente, tenacităţii şi integrităţii morale, urcă toate treptele ierarhiei sociale şi politice, Cato s-a impus ca una dintre cele mai remarcabile figuri ale Republicii romane.

La 17 ani participă la bătălia de la Lacul Trasimene (217 î.e.n.), luptă apoi în subordinea lui Fabius Maximus împotriva lui Hannibal şi-l însoţeşte în 204 î.e.n. pe Cornelius Scipio în expediţia din Africa care încheie cel de-al doilea război punic.

Quaestor (205 î.e.n.), aedil (199), praetor (199), consul (195 î.e.n.), are un rol decisiv în obţinerea victoriei de la Thermopyle asupra armatei seleucide (191 î.e.n.). Până la sfârşitul vieţii rămâne un neobosit duşman al Cartaginei; cuvintele sale Ceterum censeo, Carthaginem esse delendam (Pe de altă parte, cred eu, Cartagina trebuie distrusă) revin obsedant în toate discursurile sale. Censura sa din 184 î.e.n. va rămâne celebră în analele Republicii prin severitatea măsurilor adoptate, aducându-i cognomenul de Censorius.

Cato a fost principalul reprezentant al cercurilor aristocraţiei senatoriale conservatorare care, tot mai îngrijorate de pătrunderea culturii elenistice în Italia, încearcă să-i opună revenirea la vechile valori morale romane (mos maiorum). Cato a fost şi un adversar tenace al familiei Scipionilor. Cato este considerat creatorul prozei literare latine. Origines (Originile), păstrată fragmentar, o istorie a Romei şi a triburilor italice în şapte cărţi, de la fondarea cetăţii până în anul morţii autorului, reprezintă prima operă a istoriografiei latine. Concepută ca o res gestae populi Romani, opera exaltă virtuţile maselor anonime în care vede garanţia măreţiei romane. Din bogata sa creaţie în domeniul oratoriei (Cicero cunoştea 150 dintre cuvântările sale), dreptului, medicinii, economiei agrare, s-a păstrat integral numai opusculul De agricultura, izvorât dintr-o bogată experienţă proprie, extrem de preţios pentru datele despre agricultura italică pe care le cuprinde.

În onoarea lui Cato cel Bătrân, Cornelius Nepos şi Plutarh i-au consacrat câte o biografie.

     LD