Abdallah III al – Mamun, Marea Piramidă şi înţelepciunea vechilor egipteni

În anul 820 e.n., un grup de călăreţi în veşminte bogate se oprea în faţa Marii Piramide de la Giseh (El Giza) nu departe de Cairo. În fruntea cortegiului se afla califul Abdallah III al – Mamun (786 – 833) care se întreba ce rost avea acest colos de piatră în plin deşert.  

Era limpede că în măruntaiele colosului de piatră se ascundea o comoară ... „Să fie dărâmată!” a poruncit califul. “Cu neputinţă”, i-au răspuns arhitecţii. Cuvintele de mai sus ne sunt transmise de către Abul al Hassan Ali ibn Husein Masudi, istoric, geograf şi călător din prima jumătate a veacului X. Acesta ne spune că arhitecţii au fost nevoiţi să se supună dorinţelor califului.

Abdallah III al – Mamun îşi hrănise fantezia cu minunatele poveşti din 1001 de nopţi  şi în afară de aceasta şi altele, de asemenea că se găsesc aici metale ciudate care nu ruginesc şi sticlă moale care se îndoaie fără să se rupă. Arhitecţii se puseră, aşadar, pe treabă – de data aceasta nu ca să construiască minunatele palate şi minarete care au făcut Bagdadul vestit în întreaga lume arabă, ci să dărâme învelişul Marii Piramide pentru a căuta o intrare. “Au fost folosite”, spune Masudi, “focul, oţelul, pârghiile şi au fost aduşi fierari care munciră aici depunând eforturi uriaşe. Grosimea zidului era de aproximativ 20 coţi; ajunşi în fundul galeriei săpate de ei, descoperiră un cazan plin cu aur sub formă de monezi; se găseau aici 1000 dinari, fiecare cântărind o uncie. Califul Al – Mamun, spune Masudi, admiră puritatea aurului şi le ceru apoi arhitecţilor să calculeze cheltuielile pe care le pricinuise breşa în Marea Piramidă. S-a constatat imediat că repeta echivalentul acestei sume. Al – Mamun a fost cuprins de uimire văzând că cei vechi putuseră cunoaşte exact suma care va fi cheltuită şi locul exact unde va fi descoperit cazanul cu dinari. Se spune că acel cazan era din smarald; califul a poruncit să fie înglobat tezaurului său, căci era una dintre cele mai uimitoare minuni fabricate în Egipt”.

Este practic prima relatare pe care o avem despre piramide, după un gol de aproximativ un mileniu, care desparte acest text arab de scrierile mai multor autori antici (între care şi Herodot), cuprinşi şi ei de uimire şi admiraţie în faţa impunătoarelor construcţii. Iar la aproximativ un mileniu după evenimentele relatate de Masudi, piramidele vor stârni şi admiraţia lui Napoleon, care (în 1798), înainte de bătălia cu mamelucii, va lansa soldaţilor săi celebrele cuvinte: „De la înălţimea acestor piramide, patruzeci de veacuri vă contemplă!”. Chiar dacă Napoleon se înşela cu privire la vechimea piramidelor, efectul a fost năucitor. Napoleon a calculat însă exact, ca un adevărat matematician, dimensiunea istoriei pe care o contempla. Din blocurile de piatră ale celor trei piramide de la Gizeh se putea înconjura Franţa cu un zid de 3 m înălţime şi o lăţime de 30 cm.

         LD