Un narator al istoriei - Cassius Dio Cocceianus

A trăit între 150 – 235 e.n. şi s-a afirmat atât ca om politic, în ciuda faptului că era grec, cât mai ales, ca un mare istoric.

Era fiul senatorului Cassius Apronius din Niceea – Bithynia şi înrudit cu reputatul Dion Chrysostomos. În timpul împăratului Commodus, Cassius Dio este primit în Senat, este desemnat praetor de Pertinax (193 e.n.) şi cunoaşte o strălucită carieră politică în vremea dinastiei Severilor (consul suffect, guvernator al provinciilor Africa, Dalmaţia, Pannonia Superior), încoronată de consulatul din anul 229, alături de împăratul Severus Alexander.

Animozitatea soldaţilor şi pretorienilor îl obligă să se retragă după această dată în provincia natală. Activitatea literară şi-o începe sub Septimius Severus cu o scriere despre vise şi preziceri, o continuă cu o istorie a războiului civil care a urmat morţii lui Commodus şi cu o biografie a lui Arian din Nicomedia. Opera lui capitală este Istoria romană (Romaikai historia) în 80 de cărţi – integral păstrate 36 – 60 şi 78 – 79 (anii 69 î.e.n. – 47 e.n.), restul în excerpte ale lui Ioannes Xiphilinos şi Ioannes Zonares şi în alte surse bizantine din sec. XI – XII. Urmând modelul analisticii latine, Cassius Dio narează istoria Cetăţii Eterne de la Eneas până în anul 229 (Republicii îi sunt închinate primele 50 de cărţi).

Scrisă de pe poziţiile aristocraţiei senatoriale fidele împăratului, ea rămâne, în pofida retorismului, unul din principalele izvoare antice ale sfârşitului Republicii şi ale Principatului. Prin afirmaţiile referitoare la războaiele daco – romane, opera lui Cassius Dio reprezintă un izvor de neînlocuit pentru istoria Daciei în epoca lui Decebal.

       LD