Vorbim prost, trăim prost

România este văzută din exterior ca o ţară scăpată de sub controlul autorităţilor şi politicienilor, o ţară în care valoarea este noţiune abstractă sau care ţine de un detaliu nesemnificativ. Andreas Treichl, preşedintele executiv al grupului Erste, care deţine şi BCR,  a nuanţat perfect situaţia actuală din România declarând „Iubesc România, iubesc poporul român, dar pur şi simplu nu înţeleg ce se întâmplă”. Să fim sinceri, nici noi nu prea înţelegem. România a fost invadată în ultimii 20 de ani nu numai de noi realităţi socio-economice, ci şi de un nou limbaj public. Becalismele şi stilul băsescian (mai ales varianta EBA care contorsionează limba română până-i rupe toate articulaţiile), au umplut viaţa noastră cea de toate zilele. Chiulul, trișatul, aroganța, incultura, impolitețea sunt ridicate la rang de calități şi aproape că nu ne mai deranjează. Fac parte din peisajul cotidian.

A vorbi frumos este o calitate şi denotă gradul superior de educaţie, instruire, cultură şi civilizaţie. A vorbi prost sau agramat, reprezintă exact esenţa a ceea ce ni se întâmplă. România este locul unde nonvalorile sunt promovate şi recunoscute pe scară largă. Inițial am crezut că este o greșeală, o aberație sau o simplă etapă de trecere. Am ajuns la concluzia că nu este deloc aşa; totul este absolut normal. Normalul şi anormalul se încadrează totuşi în anumite limite ?

                    LD 

Puteți să dați like şi pe Facebook pentru a fi la curent cu ultimele postări ale blogului.