Călătoria lui Cristofor Columb şi descoperirea paradisului

Flotila menită marii descoperiri a ridicat ancora din portul Palos în zorii zilei de 3 august 1492. Călătoria lui Columb a cuprins următoarele etape: de la Palos la Insulele Canare (3 – 9 august); de la Insulele Canare la Insulele Bahamas sau Lucayas (8 septembrie – 12 octombrie); de la Insulele Bahamas la insula La Espanola, trecand prin Cuba (12 octombrie 1492 – 16 ianuarie 1493); de la La Espanola la Insulele Azore (16 ianuarie – 17 februarie); de la Insulele Azore la Lisabona (24 februarie – 4 martie); de la Lisabona la Palos (13 martie – 2 aprilie).

Columb a redactat un Jurnal, înmânat apoi regilor Spaniei (imediat după întoarcerea în ţară) şi care ulterior s-a pierdut. La Biblioteca Naţională se păstrează o amplă relatare, făcută de părintele Las Casas şi de care m-am folosit în editarea acestui text. Lectura ei este fascinantă. Urmărind notiţele zilnice ale lui Columb trăim aventura acelor oameni care au pornit la drum în necunoscut. Simţim împreună eu ei teama faţă de marea de ierburi (Marea Sargasselor), apoi nemulţumirea lor de a fi navigat mai mult decât li s-a promis. Auzim strigătele anunţând imaginar “Pămant”; ne cuprinde neliniştea când pe bord se aud ameninţările de răzvrătire; şi îl vedem pe Martin Alonso Pinzon când, prin intervenţia lui decisivă de a calma marinarii a căror stare sufletească foarte agitată, nu anunţa nimic bun, aceştia cerând schimbarea rutei; ne urmăresc glasurile zbuciumate ale santinelelor strigând în noapte de pe gabie: “Îl vezi ?, nu-l vezi ?”.Şi, în final, glasul puternic, plin de bucurie şi repetat până la obsesie “Pământ ! Pământ…!”. Era în zorii zilei de 11 spre 12 octombrie 1492. Dar să ne întoarceam la înregistrările lui Columb pentru a simţi împreună, mireasma acestui moment.

Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb

Miercuri, 19 septembrie 1492

Vreme liniştită. La orele 10 din această zi veni la Santa Maria un pelican, iar seara apăru un altul; ceea ce e un semn sigur de pământ apropiat.

Joi, 20 septembrie

Au prins în palme o pasăre care semăna cu un percăruş şi avea ghearele ca de pescăruş, dar era pasăre de râu şi nu de mare.

Vineri, 21 septembrie

Apăru la orizont atât de multă iarbă, încât părea că marea prinsese cheag. Marea era liniştită ca un fluviu şi aerul era cel mai bun din lume. Văzură o balenă, semn că se aflau aproape de pământ, deoarece aceste animale se găsesc totdeauna pe lângă coastă.

Marţi, 25 septembrie

Oamenii de pe Santa Maria şi cei de pe Nina se căţărară pe catarge şi pe sarturi şi cu toţii, într-un glas, afirmară că zăresc pământ. Şi mie mi se păru la fel. Cu toţii până noaptea târziu repetam că acela era pământ.

Sambătă, 29 septembrie

Aerul era atat de proaspăt şi de plăcut, încât nu mai lipsea decât să auzi cântecul privighetorii şi marea era liniştită ca un fluviu.

Vineri, 5 octombrie

Marea era liniştită. Aerul, foarte curat şi călduţ: iarbă, deloc; multe păsări, mai ales pescăruşi şi mulţi peşti zburători căzură pe corabie.

Luni, 8 octombrie

Apăru iar iarbă din aceea, dar proaspătă şi multe păsărele de câmp care zburau către sud-vest, ciori, raţe sălbatice şi un pelican.

Miercuri, 10 octombrie

Oamenii se plâng de lungimea călătoriei care li se pare cu totul greu de îndurat.

Joi – Vineri, 11 – 12 octombrie

Oamenii de pe caravela Pinta zăriră o trestie şi un baston, pescuiră un alt baston încrustat, pe cât părea cu fierul şi văzură încă o bucată de trestie şi iarbă, nu din aceea obişnuită, ci din cea care mijeşte pe pământ şi o tăbliţă. Cei de pe caravela Nina văzură alte semne de pământ şi un trunchi de mărăcine plin cu fructe roşii. Cu aceste semne toţi se simţiră uşuraţi şi se înveseliră.

Pământul îl văzu cel dintâi un marinar care se numea Rodrigo de Triana, deşi amiralul la 10 noaptea, stând pe puntea înaltă a pupei, văzuse o lumină, şi oricât de nedesluşit era lucrul, nu cuteză să afirme că ar fi pământ. Marinarii rostiră Salve Regina iar amiralul le spuse să fie atenţi la apariţia pământului, şi celui dintâi care îi va spune că vede pământ îi va dărui imediat o tunică de mătase; fără a mai pune la socoteală celelalte recompense pe care suveranii i le făgăduiseră, adică zece mii de maravedis de pensie perpetuă.

La două după miezul nopţii apăru pământul de care se aflau la o depărtare de aproape două leghe. Coborâră toate velele şi înaintară numai cu vela mare, fără cele mici şi zăbovind până la ziuă, într-o vineri, când ajunseră pe o insuliţă dintre Lucaie (azi Bahamas), care în limba indigenilor se numeşte Guanahani.

Paradisul şi distrugerea lui

Atât regele cât şi ceilalţi ai săi umblau goi cum îi născuseră mamele lor, şi la fel şi femeile, fără nicio ruşine. Cat despre pământ, e cel mai bun. Solul e ridicat, pe munţii cei mai înalţi s-ar putea ara pământul cu boii şi peste tot se intind văi şi câmpii cultivate. În întreaga Castilie nu e un ţinut care să i se poată compara în frumuseţe şi rodnicie. Copacii din acel ţinut conţineau sucuri atât de puternice încât frunzele îşi pierdeau culoarea lor verde şi deveneau negre. 

Locuitorii sunt toţi frumoşi şi nu plăpânzi şi slabi. Nu au arme, n-au spirit războinic, umblă goi şi lipsiţi de apărare şi sunt atât de sperioşi că adunaţi o mie n-ar putea să stea şi să înfrunte pe trei dintre oamenii mei. Sunt înclinaţi să se supună şi să muncească, să semene şi să facă tot ce-ar fi de trebuinţă. De aceea, să-i folosim spre a ridica sate şi cetăţi, să-i învăţăm să se îmbrace şi să-i îndemnăm apoi să deprindă obiceiurile noastre.

Începută în insula Guanahani, la 12 octombrie 1492, descoperirea durează în realitate mai multe secole, sfârşindu-se abia cu călătoriile lui Cirikov şi Behring. Dar Columb nu este un simplu iniţiator. Descoperirile sale umplu un deceniu şi acoperă o suprafaţă impresionantă: toate insulele Antile Mari (Cuba, Jamaica, Haiti, Puerto Rico), majoritatea Antilelor Mici, mrea Caraibilor şi ţărmul Americii Centrale, insula Trinidad şi continentul sud-american, este îndrăzneala unică, răsunătoare, a gândului şi a faptei.

În ceea ce priveşte urmaşii, chiar navigatori iluştri, ca Megellan, nu au avut nevoie să răstoarne nimic, ei au mers pe urmele îndrăznelii lui Columb.

         LD