Anul celor 3 împăraţi

După moartea lui Nero, anul 68 e.n, a venit la tron generalul rebel Galba, un aristocrat cu nimic mai rău decât atâţia alţii, un om pleşuv, gras, cu încheieturile înţepenite de artrită şi cu mania economiilor. De-abia ajuns împărat, primul său gest a fost să ordone tuturor celor care primiseră daruri de la Nero să le restituie statului. Asta l-a costat tronul şi viaţa, pentru că printre beneficiari erau şi pretorienii care, la trei luni după proclamarea sa, întâlnindu-l în For purtat într-o lectică, i-au tăiat capul, braţele şi buzele. L-au proclamat apoi împărat pe Otton, un bancher fraudulos care promitea acum să administreze finanţele statului cu aceeaşi nesocotinţă cu care şi le administrase pe ale sale proprii.

                                                                             Otton  

La această veste, armata dispocată în Germania sub comanda lui Aulus Vitellius şi cea dislocată în Egipt, aflată sub conducerea lui Vespasian, s-au răsculat şi au pornit în marş spre Roma. Primul a ajuns Vitellius, care l-a înmormantat pe Otton, gata sinucis şi s-a proclamat împărat. 

                                                                          Vitellius

Dar s-a lăsat apoi în voia pasiunii sale preferate, aceea a meselor bogate şi, ghiftuindu-se cu carne de miel, a neglijat să iasă în întampinarea forţelor lui Vespasian, debarcate între timp. Bătălia sangeroasă de la Cremona a decis soarta acestui război de succesiune. Vitellius a fost bătut, iar romanii s-au distrat grozav cu masacrul care a urmat în propriul lor oraş. Tacit povesteşte că populaţia se stransese grămadă pe acoperişuri şi pe la ferestre ca să asiste la acest măcel, făcând galerie participanţilor, ca şi cum ar fi fost vorba de un meci de fotbal. Între un om ucis şi altul, combatanţii mai intrau şi prin prăvălii, jefuiau şi dădeau foc; sau dispăreau pe vreo poartă, ademeniţi de cate o prostituată şi, în timp ce petreceau cu ea, erau înjunghiaţi de către alţi clienţi, veniţi de la adversar. Vitellius, când a fost prins în ascunzătoarea unde, pentru variaţie, stătea şi benchetuia, a fost tras afară gol şi plimbat prin oraş cu un lanţ de gât, bombardat cu excremente, torturat pe îndelete şi, până la urmă, aruncat în Tibru. 

Un oraş care se distrează cu lupte fratricide, armate care se răzvrătesc, împăraţi mânjiţi cu murdării la numai câteva zile după ce fuseseră copleşiţi cu osanale: iată ce devenise Roma.